2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotárlă sf [At: ALECSANDRI, T. 657 / Pl: ~le / E: ns cf cotei] 1 (Reg) Pisică. 2 (Prt) Câine. 3 (Prt) Javră. 4 (Fig) Copil neastâmpărat. 5 (Fig) Om bătrân și rău.

COTÁRLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec.

COTÁRLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec.

COTÁRLĂ, cotarle, s. f. Cîine prost și leneș, javră, șarlă, potaie. Iar nepotu-meu să nu care cumva să facă popas aici. Să nu-și prăpădească vremea cu cotarla. SADOVEANU, N. F. 24. Țibă, Hormuz! na, Balan! nea, Zurzan! dați-vă-n lături, cotarle. CREANGĂ, P. 147.

COTÁRLĂ ~e f. fam. Câine jigărit care trezește milă și repulsie; potaie; javră; jigodie; jigăraie. /Orig. nec.

cotarlă f. fam. câine slab și urît. [Dintr’un primitiv cot, câine (cf. albanez kuta), de unde asemenea coteiu si cotiuhă)].

cotárlă (sud, est) și cotî́rlă (est) f., pl. e (d. ung. kutya, cîne, cu sufixu -arlă, -îrlă; rut. kotî́úga, cîne. V. coteĭ, cotoĭ, cucĭu, șarlă. Cp. și Dic. Altgerm. 41). Javră, potaĭe, cîne prost orĭ urît. – În Trans. cocearlă, pl. erle (Izv. Sept. 1923, 22). În Ĭal. și jarlă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotárlă (reg.) s. f., g.-d. art. cotárlei; pl. cotárle

cotárlă s. f., g.-d. art. cotárlei; pl. cotárle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTARLĂ s. javră, jigodie, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COTARLĂ subst. mold. 1. Cotărlă, mold. (Sd V 217); Cotîrla, Ioan, ard. (Met 160). 2. + -eciu: Cotărleci b. (16 B I 153). 3. Cf. Cotîrlețu, I., munt. (BCI VII 34); pentru acesta cf. Catîrleț, forma romînizată a tc. kidrelez, sărbătoare musulmană de primăvară ce corespunde s-tulul Gheorghe, nume aplicat de turci portului cu acest nume, din Deltă.

Intrare: cotarlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotarlă
  • cotarla
plural
  • cotarle
  • cotarlele
genitiv-dativ singular
  • cotarle
  • cotarlei
plural
  • cotarle
  • cotarlelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cotarlă
Cotarlă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cotarlă

cotarlă

  • 1. regional Câine prost și jigărit.
    exemple
    • Iar nepotu-meu să nu care cumva să facă popas aici. Să nu-și prăpădească vremea cu cotarla. SADOVEANU, N. F. 24.
      surse: DLRLC
    • Țibă, Hormuz! na, Balan! nea, Zurzan! dați-vă-n lături, cotarle. CREANGĂ, P. 147.
      surse: DLRLC

etimologie: