2 intrări

11 definiții

COTÁRLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec.

COTÁRLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec.

COTÁRLĂ, cotarle, s. f. Cîine prost și leneș, javră, șarlă, potaie. Iar nepotu-meu să nu care cumva să facă popas aici. Să nu-și prăpădească vremea cu cotarla. SADOVEANU, N. F. 24. Țibă, Hormuz! na, Balan! nea, Zurzan! dați-vă-n lături, cotarle. CREANGĂ, P. 147.

cotárlă (reg.) s. f., g.-d. art. cotárlei; pl. cotárle

cotárlă s. f., g.-d. art. cotárlei; pl. cotárle

COTÁRLĂ ~e f. fam. Câine jigărit care trezește milă și repulsie; potaie; javră; jigodie; jigăraie. /Orig. nec.

cotarlă f. fam. câine slab și urît. [Dintr’un primitiv cot, câine (cf. albanez kuta), de unde asemenea coteiu si cotiuhă)].

cotárlă (sud, est) și cotî́rlă (est) f., pl. e (d. ung. kutya, cîne [!], cu sufixu -arlă, -îrlă; rut. kotî́úga, cîne. V. coteĭ, cotoĭ, cucĭu, șarlă. Cp. și Dic. Altgerm. 41). Javră, potaĭe, cîne prost orĭ urît. – În Trans. cocearlă, pl. erle (Izv. Sept. 1923, 22). În Ĭal. și jarlă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COTÁRLĂ s. javră, jigodie, potaie, (pop.) jigăráie, șárlă, (reg.) pújlă, schilă, (Transilv.) hólă, (Mold. și Bucov.) păháie, (Mold.) pohî́rlă, (prin Transilv.) teáucă.

COTARLĂ subst. mold. 1. Cotărlă, mold. (Sd V 217); Cotîrla, Ioan, ard. (Met 160). 2. + -eciu: Cotărleci b. (16 B I 153). 3. Cf. Cotîrlețu, I., munt. (BCI VII 34); pentru acesta cf. Catîrleț, forma romînizată a tc. kidrelez, sărbătoare musulmană de primăvară ce corespunde s-tulul Gheorghe, nume aplicat de turci portului cu acest nume, din Deltă.

Intrare: cotarlă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotarlă cotarla
plural cotarle cotarlele
genitiv-dativ singular cotarle cotarlei
plural cotarle cotarlelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cotarlă
Cotarlă