7 definiții pentru cotăriță

cotăríță sf [At: H. IX 88 / V: ~tar~, ~tor~ / Pl: ~țe / E: srb kotarica] (Reg) 1 Cotarcă (3). 2 Stup din împletitură de nuiele lipită cu lut.

COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Reg.) Coș1 de nuiele de diferite forme. – Din sb. kotarica.

COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Reg.) Coș de nuiele de diferite forme. – Din scr. kotarica.

COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Ban., Olt.) Coș de nuiele de diferite forme. Mă mîna mama la vie, Cu cotărița pe mînă... Să culeg la strugurei. HODOȘ, P. P. 70.

cotăríță (reg.) s. f., g.-d. art. cotăríței; pl. cotăríțe

cotăríță s. f., g.-d. art. cotăríței; pl. cotăríțe

cotăríță f., pl. e (sîrb. katarica, coș). Olt. Ban. Coș, paner, cotarcă.

Intrare: cotăriță
cotăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotăriță cotărița
plural cotărițe cotărițele
genitiv-dativ singular cotărițe cotăriței
plural cotărițe cotărițelor
vocativ singular
plural