cotăríță sf [At: H. IX 88 / V: ~tar~, ~tor~ / Pl: ~țe / E: srb kotarica] (Reg) 1 Cotarcă (3). 2 Stup din împletitură de nuiele lipită cu lut.

COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Reg.) Coș¹ de nuiele de diferite forme. – Din sb. kotarica.

COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Reg.) Coș de nuiele de diferite forme. – Din scr. kotarica.

COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Ban., Olt.) Coș de nuiele de diferite forme. Mă mîna mama la vie, Cu cotărița pe mînă... Să culeg la strugurei. HODOȘ, P. P. 70.

cotăríță (reg.) s. f., g.-d. art. cotăríței; pl. cotăríțe

cotăríță s. f., g.-d. art. cotăríței; pl. cotăríțe

cotăríță f., pl. e (sîrb. katarica, coș). Olt. Ban. Coș, paner, cotarcă.