7 definiții pentru cotăriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotăríță sf [At: H. IX 88 / V: ~tar~, ~tor~ / Pl: ~țe / E: srb kotarica] (Reg) 1 Cotarcă (3). 2 Stup din împletitură de nuiele lipită cu lut.

COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Reg.) Coș1 de nuiele de diferite forme. – Din sb. kotarica.

COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Reg.) Coș de nuiele de diferite forme. – Din scr. kotarica.

COTĂRÍȚĂ, cotărițe, s. f. (Ban., Olt.) Coș de nuiele de diferite forme. Mă mîna mama la vie, Cu cotărița pe mînă... Să culeg la strugurei. HODOȘ, P. P. 70.

cotăríță f., pl. e (sîrb. katarica, coș). Olt. Ban. Coș, paner, cotarcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cotăríță (reg.) s. f., g.-d. art. cotăríței; pl. cotăríțe

cotăríță s. f., g.-d. art. cotăríței; pl. cotăríțe

Intrare: cotăriță
cotăriță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotăriță
  • cotărița
plural
  • cotărițe
  • cotărițele
genitiv-dativ singular
  • cotărițe
  • cotăriței
plural
  • cotărițe
  • cotărițelor
vocativ singular
plural

cotăriță

  • 1. regional Coș de nuiele de diferite forme.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mă mîna mama la vie, Cu cotărița pe mînă... Să culeg la strugurei. HODOȘ, P. P. 70.
      surse: DLRLC

etimologie: