3 definiții pentru costumar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
costumar, -ă adj. De costum ◊ „«Secolul mărgăritarelor» este numit veacul șaisprezece în cartea celor «Cinci secole de istorie costumară românească» a lui Al. Alexianu.” Săpt. 22 XI 74 p. 8 (din costum + -ar)
costumar a. privitor la costume: arheologie costumară.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*costumár m. (d. costum; fr. costumier). Cel ce face, vinde saŭ procură costume de bal saŭ de teatru saŭ îngrijește de costumele unuĭ teatru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: costumar
costumar adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)