2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÓSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din sb. kostreš.

cóstrăș sm [At: CANTEMIR, I. I.I, 14 / A: ~rắș / V: coás~, ~ráș, ~râș, ~reș~, ~riș, ~roș, ~rúj, ~rúș, ~rúșă / Pl: ~i / E: bg кострежй, кострущъ srb kostres] 1 (Iht; reg) Biban (Perca fluviatiles). 2 (Îc) ~-boticos Peștele Aspro vulgaris. 3 (Îc) ~-spinos Peștele Gasterosteus aculeatus. 4 Ghiborț. 5 (Pex) Mânz cu coama, coada și moțul de pe frunte retezate întâia oară. 6 (Pex) Mânz care trece de un an Si: tretin. 7 (Pex) Mânz. 8 (Pex) Vițel tuns. 9 (Pex) Băiat tuns. 10 (Pex) Persoană tunsă neregulat. 11-12 (Pex; îf ~ruș, ~ă) Cal sau iapă cu dungi.

CÓSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din scr. kostreš.

CÓSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Mold.) Biban. Cînd am cumpănit în palme cel mai mare costrăș ce-mi fusese dat a vedea pînă în acea zi memorabilă, am închis ochii fericit. SADOVEANU, N. F. 66.

CÓSTRĂȘ ~i m. pop. Pește răpitor dulcicol, de culoare verde-cenușie, cu dungi negre transversale pe laturile corpului; biban. /<sb. kostreš

costrăș (costruș) m. Mold. biban. [Serb. KOSTREȘ (lit. spinos)].

cóstreș, -iș, -ăș și -oș m. (sîrb. kostreš și ostreš, bg. kostur, kostereč, pol. kostur, kosztur, costruș; rus. kostéra, kostér, un fel de nisetru). Est. Ghiborț (care e un pește zbîrlit și vărgat). Biban.

costreșésc, -ășesc și -oșésc v. tr. (sîrb. kostrešitĭ, a se zbîrli, pin aluz. la tunderea cu scărĭ a coameĭ). Est. Tund coama unuĭ mînz la înțărcare (pe la noŭă lunĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cóstrăș (pop.) s. m., pl. cóstrăși

cóstrăș s. m., pl. cóstrăși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÓSTRĂȘ s. v. baboi, biban.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

costrắș (cóstrăși), s. m.1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cóstrăș, cóstrăși, s.m. (reg.) 1. biban. 2. mânz (cu coama, coada sau moțul de pe frunte tăiate). 3. vițel tuns pe la coarne. 4. băiat tuns rău, neregulat.

Intrare: costrăși
costrăși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: costrăș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costrăș
  • costrășul
  • costrășu‑
plural
  • costrăși
  • costrășii
genitiv-dativ singular
  • costrăș
  • costrășului
plural
  • costrăși
  • costrășilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

costrăș

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cînd am cumpănit în palme cel mai mare costrăș ce-mi fusese dat a vedea pînă în acea zi memorabilă, am închis ochii fericit. SADOVEANU, N. F. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: