COSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din sb. kostreš.

costrăș sm [At: CANTEMIR, I. I.I, 14 / A: ~răș / V: coas~, ~raș, ~râș, ~reș~, ~riș, ~roș, ~ruj, ~ruș, ~rușă / Pl: ~i / E: bg кострежй, кострущъ srb kostres] 1 (Iht; reg) Biban (Perca fluviatiles). 2 (Îc) ~-boticos Peștele Aspro vulgaris. 3 (Îc) ~-spinos Peștele Gasterosteus aculeatus. 4 Ghiborț. 5 (Pex) Mânz cu coama, coada și moțul de pe frunte retezate întâia oară. 6 (Pex) Mânz care trece de un an Si: tretin. 7 (Pex) Mânz. 8 (Pex) Vițel tuns. 9 (Pex) Băiat tuns. 10 (Pex) Persoană tunsă neregulat. 11-12 (Pex; îf ~ruș, ~ă) Cal sau iapă cu dungi.

COSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din scr. kostreš.

COSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Mold.) Biban. Cînd am cumpănit în palme cel mai mare costrăș ce-mi fusese dat a vedea pînă în acea zi memorabilă, am închis ochii fericit. SADOVEANU, N. F. 66.

COSTRĂȘ ~i m. pop. Pește răpitor dulcicol, de culoare verde-cenușie, cu dungi negre transversale pe laturile corpului; biban. /<sb. kostreš

costrăș (costruș) m. Mold. biban. [Serb. KOSTREȘ (lit. spinos)].

coastriș sm vz costrăș

costraș sm vz costrăș

costrâș sm vz costrăș

costreș sm vz costrăș

costriș sm vz costrăș

costroș sm vz costrăș

costruj sm vz costrăș

costruș sm vz costrăș

costrușă sf vz costrăș

cóstreș, -iș, -ăș și -oș m. (sîrb. kostreš și ostreš, bg. kostur, kostereč, pol. kostur, kosztur, costruș; rus. kostéra, kostér, un fel de nisetru). Est. Ghiborț (care e un pește zbîrlit și vărgat). Biban.

costrăș (reg.) s. m., pl. costrăși

costrăș (pop.) s. m., pl. costrăși

costrăș s. m., pl. costrăși

costraș s. m., pl. costrași

COSTRĂȘ s. v. baboi, biban.

costrăș s. v. BIBAN.

costrăș (costrăși), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti.

costrăș, costrăși, s.m. (reg.) 1. biban. 2. mânz (cu coama, coada sau moțul de pe frunte tăiate). 3. vițel tuns pe la coarne. 4. băiat tuns rău, neregulat.