12 definiții pentru costrăș

CÓSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din sb. kostreš.

CÓSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din scr. kostreš.

CÓSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Mold.) Biban. Cînd am cumpănit în palme cel mai mare costrăș ce-mi fusese dat a vedea pînă în acea zi memorabilă, am închis ochii fericit. SADOVEANU, N. F. 66.

cóstrăș (pop.) s. m., pl. cóstrăși

cóstrăș s. m., pl. cóstrăși

CÓSTRĂȘ s. v. baboi, biban.

costrắș (cóstrăși), s. m.1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti.

CÓSTRĂȘ ~i m. pop. Pește răpitor dulcicol, de culoare verde-cenușie, cu dungi negre transversale pe laturile corpului; biban. /<sb. kostreš

cóstrăș, cóstrăși, s.m. (reg.) 1. biban. 2. mânz (cu coama, coada sau moțul de pe frunte tăiate). 3. vițel tuns pe la coarne. 4. băiat tuns rău, neregulat.

costrăș (costruș) m. Mold. biban. [Serb. KOSTREȘ (lit. spinos)].

cóstreș, -iș, -ăș și -oș m. (sîrb. kostreš și ostreš, bg. kostur, kostereč, pol. kostur, kosztur, costruș; rus. kostéra, kostér, un fel de nisetru). Est. Ghiborț (care e un pește zbîrlit și vărgat). Biban.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: costrăș
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular costrăș costrășul
plural costrăși costrășii
genitiv-dativ singular costrăș costrășului
plural costrăși costrășilor
vocativ singular
plural