2 intrări

24 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSTÍȘ, -Ă, costiși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Înclinat, aplecat pe o coastă; pieziș, oblic, strâmb. 2. S. f. Coastă de deal; povârniș, pantă. – Coastă + suf. -iș.

COSTÍȘ, -Ă, costiși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Înclinat, aplecat pe o coastă; pieziș, oblic, strâmb. 2. S. f. Coastă de deal; povârniș, pantă. – Coastă + suf. -iș.

costíș3, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 168 / Pl: ~i,/ E: coastă + -iș] (Înv) 1 a Înclinat. 2 a Oblic. 3 av Pieziș. 4 av Strâmb. 5 sn Parte laterală a căruței. 6 sn Lănțug care leagă dricul de crucea căruței.

costiș2 sn vz costișă

COSTÍȘ1 s. n. v. costișă.

COSTÍȘ2, -Ă, costiși, -e, adj. (Rar) înclinat, aplecat, pe-o coastă, pieziș, oblic, strîmb. Potecă costișă.

COSTÍȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial Care se află în unghi față de orizontală; pieziș; oblic. /coastă + suf. ~iș

costiș a. și adv. pieziș, prăpăstios; pe costișe maluri BOL. ║ n. coastă de deal: pe drumul de costișe ce duce la Vaslui AL.

costíș adv. În coastă: a lovi costiș. Spre coastă, la deal: drumu ce suĭa costiș (VR. 1923, 4, 24). – La Od. n., pl. e = costișă, ca și la ChN. I, 43: pornesc din costiș doŭă văĭ.

costíșă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 69 / V: (reg) ~se, ~íș / Pl: ~șe / E: coastă + -iș] 1 Coastă de deal de întindere mică. 2 (Reg) Pantă prăpăstioasă Si: corhană, plisc, țurană.

COSTÍȘĂ, costișe, s. f. Coastă de deal, povîrniș, pantă. În lumina strălucită, cît bătea ochiul, cîmpuri și costișe mănoase se vedeau; bogăția pămîntului dormea în soarele lui august netulburată, liniștită ca și seninul cerului. SADOVEANU, O. I 508. Pe înclinarea lină a costișei, copaci roditori de toate soiurile răsăreau de la brîu în sus, din fînațul înalt, și înflorit. HOGAȘ, M. N. 150. [Omul] pleacă pe costișă într-o parte spre pădure și se cam mai duce. CREANGĂ, P. 41. Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui... ALECSANDRI, P. A. 210. – Variantă: (rar) costíș (ODOBESCU, S. III 183) s. n.

COSTÍȘĂ ~e f. Porțiune de teren cu suprafață înclinată față de un plan orizontal; povârniș; pantă; versant; coastă. /coastă + suf. ~ișă

costíșă f., pl. e. Coastă de deal. Fig. Iron. A paște la costișă, a sta fără grijă și a nu ști ce se petrece pe socoteala ta. V. murg.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

costíș adj. m., pl. costíși; f. costíșă, art. costíșa, pl. costíșe

costíș adj. m., pl. costíși; f. sg. costíșă, pl. costíșe

costíșă s. f., art. costíșa, g.-d. art. costíșei; pl. costíșe

costíșă s. f., art. costíșa, g.-d. art. costíșei; pl. costíșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSTÍȘ s. v. lambă, vătrai.

COSTIȘĂ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ a unui deal.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

costíș, -ă, costiși, -e, adj. – 1. Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALRRM, 1969: 29). – Din coastă + suf. - (DEX, MDA).

costíș, -ă, adj. – Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALR 1969: 29). – Din coastă (< lat. costa) + -iș.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COSTIȘA 1. Com. în jud. Neamț, pe Bistrița; 3.711 loc. (1991). Hidrocentrală. Stație de c. f. Pe terit. acesteia a fost descoperită o așezare fortificată, cu șanțuri de apărare, datînd din epoca Bronzului (sec. 19-14 î. Hr.). 2. Cultură din Bronzul mijlociu răspîndită în NE Moldovei. Denumită astfel după așezarea descoperită în com. cu același nume. Cultură a populației autihtonice romanice, de la E de M-ții Carpați, dezvoltată în sec. 5-7. Denumită și C.-Botoșana.

Intrare: costiș
costiș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costiș
  • costișul
  • costișu‑
  • costișă
  • costișa
plural
  • costiși
  • costișii
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costiș
  • costișului
  • costișe
  • costișei
plural
  • costiși
  • costișilor
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular
plural
Intrare: costișă
costișă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costișă
  • costișa
plural
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costișe
  • costișei
plural
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular
plural
costiș2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costiș
  • costișul
plural
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costiș
  • costișului
plural
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

costiș

etimologie:

  • Coastă + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09

costișă costiș

  • 1. Coastă de deal.
    exemple
    • În lumina strălucită, cît bătea ochiul, cîmpuri și costișe mănoase se vedeau; bogăția pămîntului dormea în soarele lui august netulburată, liniștită ca și seninul cerului. SADOVEANU, O. I 508.
      surse: DLRLC
    • Pe înclinarea lină a costișei, copaci roditori de toate soiurile răsăreau de la brîu în sus, din fînațul înalt și înflorit. HOGAȘ, M. N. 150.
      surse: DLRLC
    • [Omul] pleacă pe costișă într-o parte spre pădure și se cam mai duce. CREANGĂ, P. 41.
      surse: DLRLC
    • Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui... ALECSANDRI, P. A. 210.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coastă + sufix -iș.
    surse: DEX '98 DEX '09