COSMOPOLITISM s. n. 1. Doctrină frecventă în sec. XVIII, care promova ideea cetățeniei universale. (Peior.) Concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei. 2. Manieră cosmopolită (2) de a trăi. 3. Admirație manifestată față de tot ce este străin. – Din fr. cosmopolitisme. Cf. (pt. sensul 3) rus. kosmopolitizm.

cosmopolitism sn [At: MAIORESCU, CR. I, 353/20 / Pl: ~e / E: fr cosmopolitisme] 1 Concepție din Antichitate care promova ideea cetățeniei universale. 2 Concepție potrivit căreia patria este lumea întreagă. 3 Concepție care nu face distincție între patria proprie și alte țări, ci privește toate națiunile cu același interes. 4 Concepție politică prin care se propagă indiferența față de cultura materială și spirituală a propriei națiuni și față de limba și tradițiile naționale. 5 Lipsă de patriotism. 6 Admirație față de tot ce este străin țării sale.

COSMOPOLITISM s. n. 1. Concepție din epoca sclavagismului grec și roman, care promova ideea „cetățeniei universale”. ♦ Concepție potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetățean al ei. 2. (Ieșit din uz) Admirație manifestată față de tot ce era străin. – Din fr. cosmopolitisme. Cf. (pt. sensul 2) rus. kozmopolitizm.

COSMOPOLITISM s. n. Concepție burgheză, reacționară, antipatriotică, care propagă indiferența față de tradițiile, de cultura, de interesele propriei patrii, ploconirea slugarnică în fața culturii decadente apusene, renunțarea la independența și suveranitatea națională pentru ca națiunile să poată fi aservite intereselor imperialismului. Dușmanul folosește, mai ales în rîndurile intelectualității, ideile otrăvite ale cosmopolitismului. După cum arată faptele, cosmopolitismul este o anticameră a spionajului în folosul imperialiștilor. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. Partidul nostru luptă cu toată hotărîrea împotriva manifestărilor naționalist-șovine și a cosmopolitismului fără patrie, ambele deopotrivă arme veninoase ale imperialismului înrobitor de popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. Cosmopolitismul, armă perfidă a ideologiei burgheze, este prin natura sa. deosebit de periculos mersului nostru înainte, desfășurării cu succes a muncii științifice, a activității pe tărîmul învățămîntului superior, a activității literare și artistice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/1.

COSMOPOLITISM s.n. Concepție politică prin care se propagă indiferența față de patrie, dispreț față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste. [< fr. cosmopolitisme, cf. rus. kosmopolitizm].

COSMOPOLITISM s. n. 1. concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman care promova ideea „cetățeniei universale”. 2. concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste. (< fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

COSMOPOLITISM n. Concepție politică care preconizează indiferența față de locul natal, manifestând admirație pentru locuri străine. /<fr. cosmopolitisme

cosmopolitism n. 1. participarea la bucuriile și durerile întregei omeniri; 2. lipsă de iubire de patrie.

*cozmopolitízm n. Participarea la durerile și bucuriile lumiĭ întregĭ. Lipsă de patriotizm.

cosmopolitism s. n.

cosmopolitism s. n.

cosmopolitism s. n.