8 definiții pentru cosmonomie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosmonomíe sf [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr cosmonomie] Totalitate a legilor care guvernează universul.

COSMONOMÍE s. f. Totalitatea legilor care guvernează Universul. – Din fr. cosmonomie.

COSMONOMÍE s. f. Totalitatea legilor care guvernează universul. – Din fr. cosmonomie.

COSMONOMÍE s.f. Totalitatea legilor care guvernează universul. [Gen. -iei. / < fr. cosmonomie, cf. gr. kosmos – univers, nomos – lege].

COSMONOMÍE s. f. totalitatea legilor care guvernează universul. (< fr. cosmonomie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosmonomíe s. f., art. cosmonomía, g.-d. cosmonomíi, art. cosmonomíei

cosmonomíe s. f., art. cosmonomía, g.-d. cosmonomíi, art. cosmonomíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie1), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.

Intrare: cosmonomie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmonomie
  • cosmonomia
plural
genitiv-dativ singular
  • cosmonomii
  • cosmonomiei
plural
vocativ singular
plural

cosmonomie

  • 1. Totalitatea legilor care guvernează Universul.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie: