11 definiții pentru cosmonavă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosmonávă sf [At: DN2 / Pl: ~ve / E: cosmo- + navă] Navă cosmică.

COSMONÁVĂ, cosmonave, s. f. (Rar) Navă cosmică; astronavă. – Cosmo- (izolat din cosmologie etc.) + navă (după fr. cosmonef, rus. kosmokorabl’).

COSMONÁVĂ, cosmonave, s. f. Navă cosmică, astronavă. – Cosmo- (izolat din cosmologie etc.) + navă (după fr. cosmonef, rus. kosmokorabl’).

COSMONÁVĂ s.f. Navă cosmică. [După fr. cosmonef, rus. kosmokorabli].

COSMONÁVĂ s. f. navă spațială. (după fr. cosmonef, rus. kosmokorabli)

cosmonávă s. f. (astr.) Aparat construit special în vederea zborurilor cosmice ◊ G. a comentat noile proiecte de protecție a cosmonavei contra meteoriților.” I.B. 17 IV 61 p. 3; v. și radiocomplex (din cosmo- + navă, după rus. kosmokorabli, fr. cosmonef; DMN 1963; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135 și LR 4/1962 p. 398, Th. Hristea P.E. 168, FC I 149; DEX, DN3)

COSMONÁVĂ ~e f. Navă destinată zborurilor cosmice; astronavă. /cosmo- + navă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosmonávă (rar) s. f., g.-d. art. cosmonávei; pl. cosmonáve

cosmonávă s. f. → navă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COSMONÁVĂ s. v. astronavă.

Intrare: cosmonavă
cosmonavă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmona
  • cosmonava
plural
  • cosmonave
  • cosmonavele
genitiv-dativ singular
  • cosmonave
  • cosmonavei
plural
  • cosmonave
  • cosmonavelor
vocativ singular
plural

cosmonavă

etimologie:

  • Cosmo- (izolat din cosmologie etc.) + navă (după limba franceză cosmonef, limba rusă kosmokorabl’).
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN