7 definiții pentru cosmochimie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cosmochimíe sf [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr cosmochimie] Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos.

COSMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. – Din fr. cosmochimie.

COSMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. – Din fr. cosmochimie.

COSMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos. [Gen. -iei. / < fr. cosmochimie].

COSMOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din univers. (< fr. cosmochimie)

COSMOCHIMÍE f. Ramură a astrofizicii care studiază compoziția chimică a corpurilor cerești și a mediului interplanetar, răspândirea elementelor chimice și reacțiile nucleare din cosmos. [Art. cosmochimia; G.-D. cosmochimiei; Sil. -mi-e] /<fr. cosmochimie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cosmochimíe s. f., art. cosmochimía, g.-d. cosmochimíi, art. cosmochimíei

cosmochimíe s. f. → chimie

Intrare: cosmochimie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmochimie
  • cosmochimia
plural
genitiv-dativ singular
  • cosmochimii
  • cosmochimiei
plural
vocativ singular
plural

cosmochimie

  • 1. Ramură a chimiei care studiază elementele și combinațiile chimice din cosmos.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: