cosmobiologie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr cosmobiologie] Disciplină științifică al cărei obiect este viața în cosmos (2).

COSMOBIOLOGIE s.f. Astrobiologie. [Gen. -iei. / < fr. cosmobiologie].

COSMOBIOLOGIE s. f. exobiologie. (< fr. cosmobiologie)

COSMOBIOLOGIE f. Ramură a biologiei care studiază acțiunea factorilor cosmici asupra organismelor vii. [Sil. -bi-o-lo-gi-e] /<fr. cosmobiologie

cosmobiologie (desp. -bi-o-) s. f., art. cosmobiologia, g.-d. cosmobiologii, art. cosmobiologiei

cosmobiologie (-bi-o-) s. f., art. cosmobiologia, g.-d. cosmobiologii, art. cosmobiologiei

cosmobiologie s. f. → biologie

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-₁, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie₁), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie₁), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.

COSMOBIOLOGÍE ({s} cosmo + biologie) s.f Ramură a a biologiei care studiază viața și manifestările ei în afara spațiului terestru. A luat naștere ca preocupare teoretică în 1949, printr-o ramură a sa – medicina spațială, iar ca domeniu aplicativ de investigare după lansarea pe orbită, în 1957, de către U.R.S.S., a unei nave cu un mamifer; biologie spațială.