2 intrări

16 definiții

COSMÉTICĂ s. f. 1. Arta sau profesiunea de a îngriji în mod igienic tenul, întrebuințînd metode și preparate adecvate. Salon de cosmetică. 2. Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor. Laborator de cosmetică.

cosmétică (îndeletnicire) s. f., g.-d. art. cosméticii

cosmétică s. f., g.-d. art. cosméticii

COSMÉTICĂ s.f. Arta îngrijirii igienice a tenului prin metode și preparate speciale. ♦ Ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor. [Gen. -cii. / < fr. cosmétique, cf. gr. kosmetike – artă decorativă].

COSMÉTICĂ f. 1) Artă și practică de îngrijire igienică a feței și a părului cu ajutorul unor metode și preparate speciale. 2) Ocupație a cosmeticianului. 3) Ramură a industriei care se ocupă cu fabricarea produselor cosmetice. [G.-D. cosmeticii] /<fr. cosmétique

COSMÉTIC, -Ă, cosmetici, -ce, adj., s. n., s. f. I. 1. Adj. Care servește la îngrijirea pielii și a părului. 2. S. n. Cremă sau loțiune care servește la îngrijirea pielii și a părului. II. 1. S. f. Arta de a îngriji în mod igienic tenul, folosind metode și preparate adecvate; meseria cosmeticianului. ♦ Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I 2). 2. Adj. Care ține de cosmetică (II 1), privitor la cosmetică. Laborator cosmetic. – Din fr. cosmétique.

COSMÉTIC, -Ă, cosmetici, -ce, adj., subst. I. 1. Adj. Care servește la îngrijirea feței sau a părului. 2. S. n. Cremă sau loțiune care servește la îngrijirea feței sau a părului. II. 1. S. f. Arta de a îngriji în mod igienic tenul, întrebuințând metode și preparate adecvate; profesiunea cosmeticianului. ♦ Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I 2). 2. Adj. Care ține de cosmetică (II 1), privitor la cosmetică. Laborator cosmetic. – Din fr. cosmétique.

COSMÉTIC2, -Ă, cosmetici, -e, adj. Care servește la îngrijirea pielii sau a părului. Loțiune cosmetică. Tratament cosmetic. ♦ De cosmetică, referitor la cosmetică. Laborator cosmetic.

cosmétic adj. m., pl. cosmétici; f. cosmétică, pl. cosmétice

cosmétic adj. m.,pl. cosmétici; f. sg. cosmétică, pl. cosmétice

COSMÉTIC, -Ă adj., s.n. (Alifie, loțiune) care servește pentru îngrijirea pielii sau a părului. ♦ Privitor la cosmetică. [< fr. cosmétique, cf. gr. kosmetikos].

COSMÉTIC, -Ă I. adj., s. n. (alifie, loțiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului. ◊ (produs) pentru lustruirea autoturismelor. II. adj. 1. referitor la cosmetică. 2. (fig.; despre îmbunătățiri, operațiuni) de suprafață, care nu vizează fondul. III. s. f. 1. arta îngrijirii tenului prin metode și preparate speciale. 2. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I). (< fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)

COSMÉTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care ține de cosmetică; propriu cosmeticii. /<fr. cosmétique

cosmetic a. propriu a înfrumuseța pielea, a da lustru părului. ║ n. un cosmetic.

*cozmétic, -ă adj. (vgr. kosmetikós, d. kósmos, podoabă, lume). Care servește la înfrumusețat pelea [!], dințiĭ și păru, ca pomadele, parfumurile, sulimanurile, pudra, prafurile saŭ pasta de dințĭ, săpunu ș. a. S. n., pl. e. Un cozmetic. – Fals cozmetíc (fr. cosmétique). Vulg. smintic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COSMETICĂ. Subst. Cosmetică; cosmetologie, cosmiatrie. Produse cosmetice. Fard, dres, suliman (înv.), sulimeneală (înv.), ghileală (reg.), boia (peior.), spoială (peior.), rumenea (pop.), rumeneală (pop.), ruj, roșu (de buze); rimel; fond de ten. Sulimenire (înv.), fardare, fardat, rumenire (pop.), pudrare, vopsire, grimare, boială (înv.). Cosmetic; alifie, ir (pop.), cremă; loțiune cosmetică. Pudră. Parfum. Grimă, machiaj; grimare, machiere. Grimeur, machior. Tratament cosmetic. Salon de cosmetică. Cosmetician; cosmeticiană. Adj. Cosmetic. Fardat, dres (pop.), sulimenit (înv.), spoit (peior.), ghilit (reg.), rumenit (pop.). Pudrat, pudruit (înv.), parfumat, grimat, machiat. Vb. A (se) îngriji, a se ferchezui (pop. și fam.), a (se) drege (pop. și fam.), a (se) farda, a (se) da cu fard, a (se) sulimeni, a (se) ghilosi (reg.), a (se) boi (peior.), a (se) vopsi, a (se) rumeni (pop.), a (se) ruja, a-și da cu ruj, a (se) pudra, a (se) pudrui (înv.), a se parfuma; a (se) machia, a (se) grima. V. frumusețe.

Intrare: cosmetic (adj.)
cosmetic (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosmetic cosmeticul cosmetică cosmetica
plural cosmetici cosmeticii cosmetice cosmeticele
genitiv-dativ singular cosmetic cosmeticului cosmetice cosmeticei
plural cosmetici cosmeticilor cosmetice cosmeticelor
vocativ singular
plural
Intrare: cosmetică
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosmetică cosmetica
plural
genitiv-dativ singular cosmetici cosmeticii
plural
vocativ singular
plural

cosmetică

  • 1. Arta de a îngriji în mod igienic tenul, folosind metode și preparate adecvate
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Salon de cosmetică.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Meseria cosmeticianului.
      surse: DEX '09 NODEX
    • 1.2. Ramură a industriei chimico-farmaceutice care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Laborator de cosmetică.
        surse: DLRLC

etimologie:

cosmetic (adj.)

  • 1. Care servește la îngrijirea pielii și a părului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Loțiune cosmetică. Tratament cosmetic.
      surse: DLRLC
  • 2. Care ține de cosmetică, privitor la cosmetică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Laborator cosmetic.
      surse: DLRLC

etimologie: