10 definiții pentru cosițel

cosițél sm [At: PANȚU, PL.2 / V: ~icél, coșeț~, coși~ / Pl: ~~éi / E: cosiță + -el] (Bot; reg) Planta erbacee Sium latifolium, cu foliole dințate, cu flori albe, care crește prin locuri mlăștinoase.

COSIȚÉL, cosiței, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe (Sium latifolium).Cosiță + suf. -el.

COSIȚÉL, cosiței, s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu rădăcina fibroasă, cu frunze mici, lunguiețe și dințate și cu flori albe (Sium latifolium).Cosiță + suf. -el.

cosițél s. m., pl. cosițéi, art. cosițéii

cosițél s. m., pl. cosițéi

COSIȚÉL s. (BOT.; Sium latifolium) (reg.) bolonică.

COSIȚÉL ~i m. Plantă erbacee de mlaștină din familia umbeliferelor, cu frunze mici dințate, și cu flori albe, dispuse în inflorescență. /cosiță + suf. ~el

cosițel m. Bot. bolonică (ale cării foliole lanceolate sunt dințate pe margini ca ferestrăul).

cosițél m., pl. (d. cosiță). Bolonică, o plantă umbeliferă care crește pin mlaștinĭ (sium latifolium).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COSIȚEL s. (BOT.; Sium latifolium) (reg.) bolonică.

Intrare: cosițel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosițel cosițelul
plural cosiței cosițeii
genitiv-dativ singular cosițel cosițelului
plural cosiței cosițeilor
vocativ singular
plural