2 intrări

3 definiții

coruptor, ~oare [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr corrupteur] (Frî) 1-4 a Corupător (1-4).

coruptor m. cel ce corupe spiritul, datinile, limba, gustul.

*coruptór, -oáre adj. (lat. corruptor). Care corupe: vorbe coruptoare. S. m. și f. Acela care corupe (depravează). – Și -ător.

Intrare: coruptoare
coruptoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coruptoare coruptoarea
plural coruptoare coruptoarele
genitiv-dativ singular coruptoare coruptoarei
plural coruptoare coruptoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: coruptor (adj.)
coruptor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coruptor coruptorul coruptoare coruptoarea
plural coruptori coruptorii coruptoare coruptoarele
genitiv-dativ singular coruptor coruptorului coruptoare coruptoarei
plural coruptori coruptorilor coruptoare coruptoarelor
vocativ singular
plural