coruga vr [At: PĂCALĂ, M. R. 138 / Pzi: 3 ~rugă / E: corugă] 1 (D. lemn) A se îndoi. 2 (D. lemn) A se încovoia. 3 (D. lemn) A se scoroji. 4 (D. casă) A se dărăpăna. corectat(ă)

corugă sf [At: H IX, 284 / Pl: ~ugi / E: bg коруба] (Reg) 1 Tavă făcută din coajă de brad pe care baciul ține mămăliga, lingura, sarea. 2 Vas de lemn din care ciobanii beau apă și lapte. 3 Lingură mare de lemn cu care se bea apă din fântână. 4 Loc pe unde lemnele se dau de vale.