corturáră (rar) s. f., g.-d. art. corturárei; pl. corturáre

corturáră s. f., g.-d. art. corturárei; pl. corturáre

corturár sm [At: DR. V, 178 / V: ~tor~ / Pl: ~i / E: corturi + -ar] 1 Țigan nomad. 2 (Pex) Cal slab. 3 (Pex) Cal nărăvaș.

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar.

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în mod obișnuit într-un cort; nomad. Varan, din corturar, devenise în cîteva veri om la rînd. CAMILAR, T. 30.

corturár s. m., pl. corturári

corturár s. m., pl. corturári

CORTURÁR s. v. țigan nomad.

CORTURÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Țigan nomad care trăiește în cort. /cort + suf. ~ar

corturár m. (d. cort, corturĭ). Trans. Care umblă cu cortu din loc în loc: Țiganĭ corturarĭ.

CORTURAR s. șătrar, țigan nomad, (rar) șătraș.

corturár, corturari, s.m. – Țigan nomad: „Celuit-o, celuit / Un fecior de corturar / Pe o fată de domnar” (Bârlea, 1924: 49). – Din cort, corturi + suf. -ar (Scriban, MDA).

corturár, -i, s.m. – Țigan nomad: „Celuit-o, celuit / Un fecior de corturar / Pe o fată de domnar” (Bârlea 1924: 49). – Din cort + -urar.

corturar, corturari s. m. țigan nomad, șătrar