8 definiții pentru corturară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar.

CORTURÁR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în mod obișnuit într-un cort; nomad. Varan, din corturar, devenise în cîteva veri om la rînd. CAMILAR, T. 30.

CORTURÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Țigan nomad care trăiește în cort. /cort + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corturáră (rar) s. f., g.-d. art. corturárei; pl. corturáre

corturáră s. f., g.-d. art. corturárei; pl. corturáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORTURÁR s. v. țigan nomad.

CORTURAR s. șătrar, țigan nomad, (rar) șătraș.

Intrare: corturară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cortura
  • corturara
plural
  • corturare
  • corturarele
genitiv-dativ singular
  • corturare
  • corturarei
plural
  • corturare
  • corturarelor
vocativ singular
  • cortura
  • corturaro
plural
  • corturarelor

corturar, -ă corturar corturară

etimologie:

  • Cort + sufix -ar
    surse: DEX '09