5 definiții pentru cortuleț

CORTULÉȚ, cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. -uleț.

CORTULÉȚ, cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. -uleț.

CORTULÉȚ, corlulețe, s. n. Diminutiv al lui c o r t. La mijloc de cortulețe este-un cort mare rotat. ODOBESCU, S. II 47.

cortuléț s. n., pl. cortuléțe

cortuléț s. n., pl. cortuléțe

Intrare: cortuleț
cortuleț substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cortuleț cortulețul
plural cortulețe cortulețele
genitiv-dativ singular cortuleț cortulețului
plural cortulețe cortulețelor
vocativ singular
plural