6 definiții pentru cortuleț

cortuléț sn [At: ODOBESCU, S. II, 427 / Pl: ~e / E: cort + -uleț] 1-10 (Șhp) Cortișor (1-10).

CORTULÉȚ, cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. -uleț.

CORTULÉȚ, cortulețe, s. n. Diminutiv al lui cort; corturel. – Cort + suf. -uleț.

CORTULÉȚ, corlulețe, s. n. Diminutiv al lui cort. La mijloc de cortulețe este-un cort mare rotat. ODOBESCU, S. II 47.

cortuléț s. n., pl. cortuléțe

cortuléț s. n., pl. cortuléțe

Intrare: cortuleț
cortuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cortuleț
  • cortulețul
  • cortulețu‑
plural
  • cortulețe
  • cortulețele
genitiv-dativ singular
  • cortuleț
  • cortulețului
plural
  • cortulețe
  • cortulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)