5 definiții pentru cortil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cortíl sn vz cortel3

CORTÍL s. n. curte interioară descoperită, cu arcade, într-un ansamblu arhitectonic, cu fântâni sau grupuri statuare. (< it. cortile)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cortíl, (cortilă), s.n. – (reg.; înv.) Adăpost, locuință (Papahagi, 1925). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „cazare; gazdă”. Vezi și cvartilă. – Din germ. Quartier „cantonament; cazare, adăpost, gazdă” (Țurcanu, 2005); din magh. kortély (MDA).

cortíl, s.n. – Adăpost, locuință (Papahagi 1925). Atestat și în Maramureș din dreapta Tisei cu sensul de „cazare; gazdă”. – Din germ. Quartier „cantonament; cazare, adăpost, gazdă” (Țurcanu 2005).

Intrare: cortil
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cortil
  • cortilul
  • cortilu‑
plural
  • cortile
  • cortilele
genitiv-dativ singular
  • cortil
  • cortilului
plural
  • cortile
  • cortilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)