corsar [At: STAMATI, D. / V: (înv) cursariu / Pl: ~i / E: fr corsaire, it corsaro] 1 sm Comandant al unei nave particulare, care, cu autorizația guvernului unui stat maritim, ataca și jefuia vasele inamice. 2 sm (Pex) Hoț de mare care prăda vasele de comerț. 3 sm (Pex) Pirat. 4 a (Îs) Vas ~ Corabie rapidă care alunga sau prăda vasele unui stat inamic.

CORSAR, corsari, s. m. (În trecut) Comandant al unei nave particulare înarmate, care în timp de război, cu permisiunea guvernului său, ataca vasele inamice; p. ext. pirat, hoț de mare. Keir din Alger era... un olandez care se turcise după ce fusese cel mai sîngeros corsar. CAMIL PETRESCU, T. II 179. ◊ (Adjectival) Vas corsar.

CORSAR s.m. Navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, atacă navele inamice; comandant al unei astfel de nave. ♦ (P. ext.) Pirat. [Cf. it. corsaro, fr. corsaire].

CORSAR s. m. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat. (< it. corsaro, fr. corsaire)

CORSAR ~i m. 1) Căpitan al unei nave particulare care, fiind autorizat de guvern, jefuia și captura navele ce aparțineau altor state. 2) Hoț de mare; pirat. /<it. corsaro, fr. corsaire /<fr. corset

corsar m. 1. pirat; 2. vas înarmat de particulari, dar cu autorizarea Statului, spre a da goană vaselor comerciale ale unei națiuni dușmane.

*corsár m. (fr. corsaire, d. it. corsaro, d. corsa, cursă, alergătură. V. cursier și hînsar). Pirat, hoț de mare saŭ de fluviŭ.

corsar s. m., pl. corsari

corsar s. m., pl. corsari

corsar s. m., pl. corsari

CORSAR s. v. pirat.

CORSAR s. pirat, (înv. și pop.) hoț de mare, tîlhar de mare. (~ făceau piraterie.)

corsar (corsari), s. m. – Pirat. – Var. (înv.) cursariu. It. corsaro, fr. corsaire, și înainte (sec. XVIII) din ngr. ϰουρσάρις.