13 definiții pentru corpolență corpulență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corpolență sf [At: CĂLINESCU, E. O. I 17 / V: (îvr) ~pul~ / Pl: ~țe / E: lat corpulentia] 1 Mărime a trupului Si: (înv) trupeșie. 2 Grosime a corpului Si: (înv) trupeșie.

CORPOLÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi corpolent. – Din fr. corpulence.

CORPOLÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi corpolent. – Din fr. corpulence.

CORPOLÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi corpolent.

CORPOLÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi corpolent. [Cf. lat. corpulentia, fr. corpulence, it. corpulenza].

CORPOLÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi corpolent. (< fr. corpulence, lat. corpulentia)

CORPOLÉNȚĂ f. Caracter corpolent; configurație viguroasă; trupeșie. /<fr. corpulance

corpulență sf vz corpolență

corpulență f. mărimea și grosimea omului.

*corpulénță f., pl. e (lat. corpulentia). Calitatea de a fi corpulent. – Fals -olénță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corpolénță s. f., g.-d. art. corpolénței

corpolénță s. f., g.-d. art. corpolénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORPOLÉNȚĂ s. (rar) trupeșie. (~ unei persoane.)

CORPOLENȚĂ s. (rar) trupeșie. (~ unei persoane.)

Intrare: corpolență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corpolență
  • corpolența
plural
genitiv-dativ singular
  • corpolențe
  • corpolenței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corpulență
  • corpulența
plural
genitiv-dativ singular
  • corpulențe
  • corpulenței
plural
vocativ singular
plural

corpolență corpulență

  • 1. Însușirea de a fi corpolent.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: trupeșie

etimologie: