2 definiții pentru corotip


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corotíp s. n.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CORO-1 (CHORO) „loc, regiune, ținut; răspîndire, diseminare”. ◊ gr. khoros „loc, regiune, țară” > fr. choro-, engl. id., germ. id. > rom. coro- și choro-.~grafie (v. -grafie), s. f., descriere generală a unei țări; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Studiul răspîndirii geografice și topografice a organismelor. 2. Metodă de cercetare care studiază răspîndirea elementelor unei culturi istorice, într-o anumită zonă geografică; ~tip (v. -tip), s. n., tip de distribuție geografică limitată.

Intrare: corotip
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corotip
  • corotipul
  • corotipu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • corotip
  • corotipului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)