2 definiții pentru corotip
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corotip s. n.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CORO-1 (CHORO) „loc, regiune, ținut; răspîndire, diseminare”. ◊ gr. khoros „loc, regiune, țară” > fr. choro-, engl. id., germ. id. > rom. coro- și choro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere generală a unei țări; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Studiul răspîndirii geografice și topografice a organismelor. 2. Metodă de cercetare care studiază răspîndirea elementelor unei culturi istorice, într-o anumită zonă geografică; ~tip (v. -tip), s. n., tip de distribuție geografică limitată.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: corotip
corotip substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)