6 definiții pentru coronulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coronúlă sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: fr coronule] (Bot) Ansamblu al apendicelor care însoțesc petalele unei flori.

CORONÚLĂ, coronule, s. f. Ansamblul apendicelor care se găsesc la petalele unor corole. – Din fr. coronule.

CORONÚLĂ, coronule, s. f. Ansamblul apendicelor care se găsesc la petalele unor corole. – Din fr. coronule.

CORONÚLĂ s.f. (Bot.) Ansamblul apendicelor care însoțesc petalele unei flori. [< fr. coronule, cf. lat. coronula – coroniță].

CORONÚLĂ s. f. (bot.) 1. coroană mică de elemente apendiculare. 2. celulele apicale ale oogonului. (< fr. coronule, lat. coronula)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coronúlă s. f., g.-d. art. coronúlei; pl. coronúle

coronúlă s. f., g.-d. art. coronúlei; pl. coronúle

Intrare: coronulă
coronulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coronu
  • coronula
plural
  • coronule
  • coronulele
genitiv-dativ singular
  • coronule
  • coronulei
plural
  • coronule
  • coronulelor
vocativ singular
plural

coronulă

  • 1. Ansamblul apendicelor care se găsesc la petalele unor corole.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: