CORON(O)- elem. „coroană, coronarian”; „cioc de cioară”. (< fr. coron/o/-, cf. lat. corona, gr. korone, cioară)

coron¹ sn [At: ARDELEANU, V. P. 22 / Pl: ~uri / E: fr coron] (Trs; rar) 1 Grup de case construite de întreprinderile carbonifere pentru muncitori. 2 Populație a unui coron (1).

coron² sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Fir de molid, tăiat iarna, dar necojit.

CORONO-₁ „coroană, coronarian”. ◊ gr. korono „cerc, coroană” > fr. corono-, engl. id. > rom. corono-. □ ~graf (v. -graf), s. n., instrument astronomic pentru studiul coroanei solare; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru studiul luminii polarizate a coroanei solare; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație stomatologică de echilibrare ocluzală prin șlefuire selectivă.

CORONO-₂ „cioc de cioară”. ◊ gr. korone „cioară” > fr. corono-, engl. id. > rom. corono-. □ ~id (v. -id), adj., (despre apofize) în formă de cioc de cioară; ~idotomie (v. -id, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a apofizei coronoide a mandibulei.