7 definiții pentru coroniu

coróniu sns [At: DN3 / E: fr coronium] Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse, în realitate, de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute.

CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute. – Din fr. coronium.

CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat în coroana solară, căruia i-au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute. – Din fr. coronium.

coróniu [niu pron. nĭu] s. n., art. coróniul

coróniu s. n. [-niu pron. -nĭu], art. coróniul

CORÓNIU s.n. (Chim.) Element chimic ipotetic, despre care se credea că se află în coroana solară. [< fr. coronium].

CORÓNIU s. f. element chimic ipotetic, despre care se credea că s-a aflat în coroana solară. (< fr. coronium)

Intrare: coroniu
  • pronunție: -niu pr. -nĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroniu coroniul
plural
genitiv-dativ singular coroniu coroniului
plural
vocativ singular
plural