2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coronit2, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~run~ / Pl: ~iți, ~e / E: coroni] (Înv) Încoronat2.

coronit1 sn [At: DA ms / V: ~run~ / Pl: ~uri / E: coroni] (Înv) 1-5 Încoronare (1-5).

coronésc v. tr. Vechĭ. Încoronez: coronit-aŭ Leșiĭ pe Ioan Sobĭețki să fie craĭ (Nec. 2, 212).

Intrare: coronit
coronit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coronit
  • coronitul
  • coronitu‑
  • coroni
  • coronita
plural
  • coroniți
  • coroniții
  • coronite
  • coronitele
genitiv-dativ singular
  • coronit
  • coronitului
  • coronite
  • coronitei
plural
  • coroniți
  • coroniților
  • coronite
  • coronitelor
vocativ singular
plural
Intrare: coroni (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroni
  • coronire
  • coronit
  • coronitu‑
  • coronind
  • coronindu‑
singular plural
  • coronește
  • coroniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coronesc
(să)
  • coronesc
  • coroneam
  • coronii
  • coronisem
a II-a (tu)
  • coronești
(să)
  • coronești
  • coroneai
  • coroniși
  • coroniseși
a III-a (el, ea)
  • coronește
(să)
  • coronească
  • coronea
  • coroni
  • coronise
plural I (noi)
  • coronim
(să)
  • coronim
  • coroneam
  • coronirăm
  • coroniserăm
  • coronisem
a II-a (voi)
  • coroniți
(să)
  • coroniți
  • coroneați
  • coronirăți
  • coroniserăți
  • coroniseți
a III-a (ei, ele)
  • coronesc
(să)
  • coronească
  • coroneau
  • coroni
  • coroniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)