7 definiții pentru coroniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coroníță sf [At: IORGA, IST. R. I. 114 / Pl: ~țe / E: coroană + -iță] 1-28 (Șhp) Coroană (1-4, 10-12, 15-18, 22, 28-29) (mică).

CORONÍȚĂ, coronițe, s. f. Diminutiv al lui coroană (1). – Coroană + suf. -iță.

CORONÍȚĂ, coronițe, s. f. Diminutiv al lui coroană (1). – Coroană + suf. -iță.

CORONÍȚĂ, coronițe, s. f. Diminutiv al lui coroană (1). Coroniță de flori.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coroníță s. f., g.-d. art. coroníței; pl. coroníțe

coroníță s. f., g.-d. art. coroníței; pl. coroníțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORONÍȚĂ s. cununiță. (O ~ de flori.)

CORONIȚĂ s. cununiță. (O ~ de flori.)

Intrare: coroniță
coroniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coroniță
  • coronița
plural
  • coronițe
  • coronițele
genitiv-dativ singular
  • coronițe
  • coroniței
plural
  • coronițe
  • coronițelor
vocativ singular
plural

coroniță

etimologie:

  • Coroană + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09