13 definiții pentru coromâslă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coromấslă sf [At: BARONZI, L. 161 / Pl: ~le / E: rs, ucr коромисло] (Reg) 1 Cobiliță (1). 2 Braț al balanței. 3 (Ast; pop) Cobiliță (2).

COROMẤSLĂ, coromâsle, s. f. (Reg.) Cobiliță. – Din ucr. koromyslo.

COROMẤSLĂ, coromâsle, s. f. (Reg.) Cobiliță. – Din ucr. koromyslo.

COROMÂSLĂ ~e f. reg.1) Bucată curbată de lemn, prevăzută la ambele capete cu cârlige sau cu crestături, de care se atârnă căldările sau coșurile și care se poartă pe umeri; cobiliță. 2) Pârghia balanței. /<ucr. koromyslo

coromâslă f. Mold. cobiliță de cărat apă. [Rus. KOROMYSLO].

COROMÎ́SLĂ, coromîsle, s. f. (Mold.) Cobiliță. Aparii de la cișmea au înălțat coromîslele și au poftit să bată cu ele pe dumnealui Sima Ghiorț, mare armaș al domniei Șchiopului. SADOVEANU, N. P. 348.

coromî́slă f., pl. e (rus. koromýslo, rut. korómislo, id.). Nord. Cobiliță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coromấslă (reg.) s. f., g.-d. art. coromấslei; pl. coromấsle

coromâslă s. f., g.-d. art. coromâslei; pl. coromâsle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COROMÂSLĂ s. v. cobiliță.

COROMÂSLA s. art. v. lebăda.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coromîslă (coromấsle), s. f.1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții.

Intrare: coromâslă
coromâslă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coromâslă
  • coromâsla
plural
  • coromâsle
  • coromâslele
genitiv-dativ singular
  • coromâsle
  • coromâslei
plural
  • coromâsle
  • coromâslelor
vocativ singular
plural

coromâslă

  • 1. regional Bucată curbată de lemn, prevăzută la ambele capete cu cârlige sau cu crestături, de care se atârnă căldările sau coșurile și care se poartă pe umeri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cobiliță un exemplu
    exemple
    • Aparii de la cișmea au înălțat coromîslele și au poftit să bată cu ele pe dumnealui Sima Ghiorț, mare armaș al domniei Șchiopului. SADOVEANU, N. P. 348.
      surse: DLRLC
  • 2. Pârghia balanței.
    surse: NODEX

etimologie: