corojit¹ sn [At: DA / V: ~ogit / Pl: ~uri / E: coroji] (Înv) 1-9 Corojire (1-9).

corojit², ~ă a [At: DA / V: ~ogit / Pl: ~iți, ~e / E: coroji] (Înv) 1 (D. lemn) Care s-a strâmbat de căldură Si: scorojit² (1). 2 (D. alimente) Care s-a ars Si: scorojit² (2). 3 (D. piele) Care s-a uscat Si: scorojit² (3). 4 (D. piele) Care s-a strâns Si: scorojit² (4). 5 (Reg; d. piele) Care s-a întins Si: scorojit² (5). 6 (Fig; înv) Umilit. 7 (D. obiecte) Căruia i-a fost luată pojghița de deasupra. 8 (D. obiecte) Căruia i-a căzut pojghița Si: scorojit² (6). 9 (D. oameni) Care a fost snopit în bătaie.

COROJÍT, -Ă adj. v. scorojit.

SCOROJÍ, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

SCOROJÍT, -Ă, scorojiți, -te, adj. 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte confecționate din acestea) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune). 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, cojit, burdușit. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) Aspru la pipăit, crăpat, zbârcit. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) Foarte slab, uscat; scofâlcit. – V. scoroji.

cojora vt vz coroji

cojori vrt vz coroji

corogi v vz coroji

coroji [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1923 / V: cojora, cojori, ~ogi / Pzi: ~gesc^[1] / E: ucr, bg, rs корубить] 1 vr (D. lemn, scânduri, doage ținute la căldură) A se strâmba. 2 vr (D. alimente) A se arde. 3 vr (D. piele) A se usca. 4 vr (D. piele) A se strânge. 5 vr (Reg; d. piele) A se întinde. 6 vr (Fig; îe) I s-a ~t capul S-a prostit. 7 vr (Fig; înv) A se umili. 8 vt A coji. 9 vr A cădea pojghița de pe ceva Si: a se coșcovi, a se scoroji (6). 10 vt (Pfm) A snopi în bătaie.

scărăji v vz scoroji

scărăjit, ~ă a vz scorojit

scorogi v vz scoroji

scoroji vr [At: SLAVICI, V. P. 159 / V: (reg) ~ogi, scărăji / Pzi: ~jesc / E: s- + coroji] 1 A se deforma (sau a se coji, a se crăpa etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: a se deteriora, (pop) a se sfarogi (1), (reg) a se sfârlogi, a se scochița (1), a se scrobi (6), a se scrombăi (3), a se sfoiegi (4). 2 (Reg) A se răscoace. 3 (D. vopsele, tencuieli și d. obiectele pe care acestea sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: a se coji, a se coșcovi. 4 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se coji (6). 5 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se zbârci din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. 6 (Pex) A se scofâlci (1).

scorojit, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 11 / V: (reg) ~rujit, scărăjit / Pl: ~iți, ~e / E: scoroji] 1 (D. obiecte, plante etc.) Deformat (sau cojit, crăpat etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: deteriorat, (pop) sfarogit (1), scrobit (6), scrombăit (4), sfoiegit. 2 (Reg) Răscopt. 3 (Reg) Curățat de coajă. 4 (D. vopsele, tencuieli și d. obiectele pe care acestea sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: cojit, coșcovit. 5 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) Cojit (2). 6 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) Zbârcit din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. 7 (D. părți ale corpului) Cu pielea aspră (sau zbârcită, crăpată). 8 (Fig; d. oameni) Degradat fizic Si: scofâlcit (1), stafidit.

scorujit, ~ă a vz scorojit

SCOROJÍ, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

SCOROJÍT, -Ă, scorojiți, -te, adj. 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) Strâmbat, îndoit, crăpat, deformat (de căldură, de uscăciune). 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) Degradat (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; coșcovit, cojit, burdușit. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) Aspru la pipăit, crăpat, zbârcit. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) Foarte slab, uscat; scofâlcit. – V. scoroji.

COROGÍ vb. IV v. scoroji.

COROGÍT, -Ă adj. v. scorojit.

COROJÍ vb. IV v. scoroji.