3 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corojire sf [At: DA / V: ~ogi~ / Pl: ~ri / E: coroji] (Înv) 1 Strâmbare a lemnului sub acțiunea căldurii Si: corojit1 (1), scorojire (1), scorojit1 (1). 2 Ardere a unor alimente Si: corojit1 (2) scorojire (2), scorojit1 (2). 3 Uscare a pielii Si: corojit1 (3) scorojire (3), scorojit1 (3). 4 Strângere a pielii Si: corojit1 (4) scorojire (4), scorojit1 (4). 5 (Reg) Întindere a pielii Si: corojit1 (5), scorojire (5), scorojit1 (5). 6 (Fig; înv) Umilire. 7 Luare a pojghiței de pe ceva Si: corojit1 (7). 8 Cădere a pojghiței de pe ceva Si: corojit1 (8) scorojire (6), scorojit1 (6). 9 (Pfm) Snopire în bătaie Si: corojit1 (9).

corogire sf vz corojire

coroji [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1923 / V: cojora, cojori, ~ogi / Pzi: ~gesc[1] / E: ucr, bg, rs корубить] 1 vr (D. lemn, scânduri, doage ținute la căldură) A se strâmba. 2 vr (D. alimente) A se arde. 3 vr (D. piele) A se usca. 4 vr (D. piele) A se strânge. 5 vr (Reg; d. piele) A se întinde. 6 vr (Fig; îe) I s-a ~t capul S-a prostit. 7 vr (Fig; înv) A se umili. 8 vt A coji. 9 vr A cădea pojghița de pe ceva Si: a se coșcovi, a se scoroji (6). 10 vt (Pfm) A snopi în bătaie.

  1. Probabil ~gesc este pzi de la varianta corogi. — Ladislau Strifler

SCOROJÍ, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

SCOROJÍ, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).

SCOROJÍ, scorojesc, vb. IV. Refl. 1. A se deteriora, a se strica (la suprafață). S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217. ◊ Fig. Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344. [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40. ◊ Tranz. Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sînt aplicate) A se coșcovi, a se burduși, a se coji. ◊ (Prin analogie) Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14. – Variante: corojí, corogí vb. IV.

A SE SCOROJÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-și pierde forma inițială (din cauza căldurii sau/și a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scofâlci. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde de pe o suprafață prin umflare; a se coșcovi; a se coji; a se coși. /S + a coroji

A SCOROJÍ ~ésc tranz. A face să se scorojească. /S + a coroji

corogì v. a snopi în bătaie. [Lit. a sbârci pielea ca o coroagă].

scorojì v. 1. a coji, a jupui; 2. fig. a roade: scorojit de nevoi. [V. corojì].

scorogésc și corogésc (nord) și scorojesc (sud) v. tr. (d. coroagă și rudă cu rus. koróbitĭ și skorobitĭ, a încovoĭa). Fac să se îndoaĭe de căldură: soarele scorojește văpseaŭa, scîndurile. V. refl. Scîndurile s’au scorojit. – În Olt. corfesc și scorfesc (d. corfă, din aceĭașĭ orig.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!scorojí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorojéște, imperf. 3 sg. se scorojeá; conj. prez. 3 să se scorojeáscă

scorojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scorojésc, 3 sg. scorojéște, imperf. 3 sg. scorojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scorojeáscă

arată toate definițiile

Intrare: corojire
corogire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corogire
  • corogirea
plural
  • corogiri
  • corogirile
genitiv-dativ singular
  • corogiri
  • corogirii
plural
  • corogiri
  • corogirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corojire
  • corojirea
plural
  • corojiri
  • corojirile
genitiv-dativ singular
  • corojiri
  • corojirii
plural
  • corojiri
  • corojirilor
vocativ singular
plural
Intrare: coroji
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroji
  • corojire
  • corojit
  • corojitu‑
  • corojind
  • corojindu‑
singular plural
  • corojește
  • corojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corojesc
(să)
  • corojesc
  • corojeam
  • corojii
  • corojisem
a II-a (tu)
  • corojești
(să)
  • corojești
  • corojeai
  • corojiși
  • corojiseși
a III-a (el, ea)
  • corojește
(să)
  • corojească
  • corojea
  • coroji
  • corojise
plural I (noi)
  • corojim
(să)
  • corojim
  • corojeam
  • corojirăm
  • corojiserăm
  • corojisem
a II-a (voi)
  • corojiți
(să)
  • corojiți
  • corojeați
  • corojirăți
  • corojiserăți
  • corojiseți
a III-a (ei, ele)
  • corojesc
(să)
  • corojească
  • corojeau
  • coroji
  • corojiseră
cojora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cojori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corogi
  • corogire
  • corogit
  • corogitu‑
  • corogind
  • corogindu‑
singular plural
  • corogește
  • corogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corogesc
(să)
  • corogesc
  • corogeam
  • corogii
  • corogisem
a II-a (tu)
  • corogești
(să)
  • corogești
  • corogeai
  • corogiși
  • corogiseși
a III-a (el, ea)
  • corogește
(să)
  • corogească
  • corogea
  • corogi
  • corogise
plural I (noi)
  • corogim
(să)
  • corogim
  • corogeam
  • corogirăm
  • corogiserăm
  • corogisem
a II-a (voi)
  • corogiți
(să)
  • corogiți
  • corogeați
  • corogirăți
  • corogiserăți
  • corogiseți
a III-a (ei, ele)
  • corogesc
(să)
  • corogească
  • corogeau
  • corogi
  • corogiseră
Intrare: scoroji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scoroji
  • scorojire
  • scorojit
  • scorojitu‑
  • scorojind
  • scorojindu‑
singular plural
  • scorojește
  • scorojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scorojesc
(să)
  • scorojesc
  • scorojeam
  • scorojii
  • scorojisem
a II-a (tu)
  • scorojești
(să)
  • scorojești
  • scorojeai
  • scorojiși
  • scorojiseși
a III-a (el, ea)
  • scorojește
(să)
  • scorojească
  • scorojea
  • scoroji
  • scorojise
plural I (noi)
  • scorojim
(să)
  • scorojim
  • scorojeam
  • scorojirăm
  • scorojiserăm
  • scorojisem
a II-a (voi)
  • scorojiți
(să)
  • scorojiți
  • scorojeați
  • scorojirăți
  • scorojiserăți
  • scorojiseți
a III-a (ei, ele)
  • scorojesc
(să)
  • scorojească
  • scorojeau
  • scoroji
  • scorojiseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corogi
  • corogire
  • corogit
  • corogitu‑
  • corogind
  • corogindu‑
singular plural
  • corogește
  • corogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corogesc
(să)
  • corogesc
  • corogeam
  • corogii
  • corogisem
a II-a (tu)
  • corogești
(să)
  • corogești
  • corogeai
  • corogiși
  • corogiseși
a III-a (el, ea)
  • corogește
(să)
  • corogească
  • corogea
  • corogi
  • corogise
plural I (noi)
  • corogim
(să)
  • corogim
  • corogeam
  • corogirăm
  • corogiserăm
  • corogisem
a II-a (voi)
  • corogiți
(să)
  • corogiți
  • corogeați
  • corogirăți
  • corogiserăți
  • corogiseți
a III-a (ei, ele)
  • corogesc
(să)
  • corogească
  • corogeau
  • corogi
  • corogiseră
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coroji
  • corojire
  • corojit
  • corojitu‑
  • corojind
  • corojindu‑
singular plural
  • corojește
  • corojiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corojesc
(să)
  • corojesc
  • corojeam
  • corojii
  • corojisem
a II-a (tu)
  • corojești
(să)
  • corojești
  • corojeai
  • corojiși
  • corojiseși
a III-a (el, ea)
  • corojește
(să)
  • corojească
  • corojea
  • coroji
  • corojise
plural I (noi)
  • corojim
(să)
  • corojim
  • corojeam
  • corojirăm
  • corojiserăm
  • corojisem
a II-a (voi)
  • corojiți
(să)
  • corojiți
  • corojeați
  • corojirăți
  • corojiserăți
  • corojiseți
a III-a (ei, ele)
  • corojesc
(să)
  • corojească
  • corojeau
  • coroji
  • corojiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scoroji corogi coroji

  • 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: deteriora strica usca 4 exemple
    exemple
    • S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217.
      surse: DLRLC
    • figurat Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344.
      surse: DLRLC
    • figurat [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40.
      surse: DLRLC
    • figurat tranzitiv Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: burduși coji coșcovi degrada un exemplu
    exemple
    • prin analogie Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: coji crăpa descuama zbârci (vb.)

etimologie:

  • Prefix s + coroji (regional „a (se) coșcovi”).
    surse: DEX '09