3 intrări
29 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
corogire sf vz corojire
SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cojora vt vz coroji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cojori vrt vz coroji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corogi v vz coroji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coroji [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1923 / V: cojora, cojori, ~ogi / Pzi: ~gesc[1] / E: ucr, bg, rs корубить] 1 vr (D. lemn, scânduri, doage ținute la căldură) A se strâmba. 2 vr (D. alimente) A se arde. 3 vr (D. piele) A se usca. 4 vr (D. piele) A se strânge. 5 vr (Reg; d. piele) A se întinde. 6 vr (Fig; îe) I s-a ~t capul S-a prostit. 7 vr (Fig; înv) A se umili. 8 vt A coji. 9 vr A cădea pojghița de pe ceva Si: a se coșcovi, a se scoroji (6). 10 vt (Pfm) A snopi în bătaie.
- Probabil ~gesc este pzi de la varianta corogi. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corojire sf [At: DA / V: ~ogi~ / Pl: ~ri / E: coroji] (Înv) 1 Strâmbare a lemnului sub acțiunea căldurii Si: corojit1 (1), scorojire (1), scorojit1 (1). 2 Ardere a unor alimente Si: corojit1 (2) scorojire (2), scorojit1 (2). 3 Uscare a pielii Si: corojit1 (3) scorojire (3), scorojit1 (3). 4 Strângere a pielii Si: corojit1 (4) scorojire (4), scorojit1 (4). 5 (Reg) Întindere a pielii Si: corojit1 (5), scorojire (5), scorojit1 (5). 6 (Fig; înv) Umilire. 7 Luare a pojghiței de pe ceva Si: corojit1 (7). 8 Cădere a pojghiței de pe ceva Si: corojit1 (8) scorojire (6), scorojit1 (6). 9 (Pfm) Snopire în bătaie Si: corojit1 (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scărăji v vz scoroji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scorogi v vz scoroji
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scoroji vr [At: SLAVICI, V. P. 159 / V: (reg) ~ogi, scărăji / Pzi: ~jesc / E: s- + coroji] 1 A se deforma (sau a se coji, a se crăpa etc.) (la suprafață) din cauza uscării excesive (sau din cauza căldurii, a prelucrării necorespunzătoare etc.) Si: a se deteriora, (pop) a se sfarogi (1), (reg) a se sfârlogi, a se scochița (1), a se scrobi (6), a se scrombăi (3), a se sfoiegi (4). 2 (Reg) A se răscoace. 3 (D. vopsele, tencuieli și d. obiectele pe care acestea sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu Si: a se coji, a se coșcovi. 4 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se coji (6). 5 (D. pielea corpului unor ființe, mai ales a oamenilor) A se zbârci din cauza uscăciunii, a deshidratării etc. 6 (Pex) A se scofâlci (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COROGI vb. IV v. scoroji.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COROJI vb. IV v. scoroji.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. 1. A se deteriora, a se strica (la suprafață). S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217. ◊ Fig. Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344. [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40. ◊ Tranz. Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sînt aplicate) A se coșcovi, a se burduși, a se coji. ◊ (Prin analogie) Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14. – Variante: coroji, corogi vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SCOROJI ~esc tranz. A face să se scorojească. /S + a coroji
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SCOROJI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-și pierde forma inițială (din cauza căldurii sau/și a vechimii); a se deforma prin încovoiere; a se scofâlci. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde de pe o suprafață prin umflare; a se coșcovi; a se coji; a se coși. /S + a coroji
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corogì v. a snopi în bătaie. [Lit. a sbârci pielea ca o coroagă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scorojì v. 1. a coji, a jupui; 2. fig. a roade: scorojit de nevoi. [V. corojì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
corogésc, V. scorojesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scorogésc și corogésc (nord) și scorojesc (sud) v. tr. (d. coroagă și rudă cu rus. koróbitĭ și skorobitĭ, a încovoĭa). Fac să se îndoaĭe de căldură: soarele scorojește văpseaŭa, scîndurile. V. refl. Scîndurile s’au scorojit. – În Olt. corfesc și scorfesc (d. corfă, din aceĭașĭ orig.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scoroji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorojește, imperf. 3 pl. se scorojeau; conj. prez. 3 să se scorojească; ger. scorojindu-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!scoroji (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorojește, imperf. 3 sg. se scorojea; conj. prez. 3 să se scorojească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scoroji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scorojesc, 3 sg. scorojește, imperf. 3 sg. scorojea; conj. prez. 3 sg. și pl. scorojească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scoroji (conj. scorojească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
scorojesc, -jească 3 conj., -jeam imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCOROJI vb. 1. a se coji, a se descuama, a se jupui, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâța. (Pielea i s-a ~.) 2. v. coșcovi. 3. (pop.) a se sfarogi. (Lemnul s-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCOROJI vb. 1. a se coji, a se descuama, a se jupui, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîța. (Pielea i s-a ~.) 2. a se burduși, a se coji, a se coșcovi, (pop. și fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.) 3. (pop.) a se sfarogi. (Lemnul s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
corogi, corogesc, vb. IV (reg.) a snopi în bătaie (pe cineva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coroji, pers. 3 sg. corojește, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre lemn) a se strâmba. 2. a ridica pojghița de pe un obiect; a coji. 3. a snopi în bătaie (pe cineva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V403) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V403) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V403) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
scoroji, scorojescverb
- 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din acestea) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. DEX '09 DLRLC
- S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217. DLRLC
- Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344. DLRLC
- [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40. DLRLC
- Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146. DLRLC
-
- 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14. DLRLC
-
- 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Prefix s + coroji (regional „a (se) coșcovi”). DEX '09