2 intrări

6 definiții

SCOROJÍ, scorojesc, vb. IV. Refl. 1. A se deteriora, a se strica (la suprafață). S-au scorojit copacii. STANCU, D. 217. ◊ Fig. Trupul trudit se scorojea, încît părea că numai haina îl susține în cutele metalizate. C. PETRESCU, C. V. 344. [Cerșetorul] părea sub leneșa ninsoare De-nghețul iernii scorojit. DEMETRESCU, O. 40. ◊ Tranz. Soarele și vînturile primăverii scorojiseră prea din timp fața țarinei, acoperind-o cu o scoarță sfărîmicioasă. MIHALE, O. 146. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sînt aplicate) A se coșcovi, a se burduși, a se coji. ◊ (Prin analogie) Piatra plesnea, se scorojea, și dintre fărămiturile ei se alegeau bucățile prețioase de aur. BOGZA, Ț. 14. – Variante: corojí, corogí vb. IV.

corogí, corogésc, vb. IV (reg.) a snopi în bătaie (pe cineva).

corogì v. a snopi în bătaie. [Lit. a sbârci pielea ca o coroagă].

scorogésc și corogésc (nord) și scorojesc (sud) v. tr. (d. coroagă și rudă cu rus. koróbitĭ și skorobitĭ, a încovoĭa). Fac să se îndoaĭe de căldură: soarele scorojește văpseaŭa, scîndurile. V. refl. Scîndurile s’au scorojit. – În Olt. corfesc și scorfesc (d. corfă, din aceĭașĭ orig.).

Intrare: corogi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corogi corogire corogit corogind singular plural
corogește corogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corogesc (să) corogesc corogeam corogii corogisem
a II-a (tu) corogești (să) corogești corogeai corogiși corogiseși
a III-a (el, ea) corogește (să) corogească corogea corogi corogise
plural I (noi) corogim (să) corogim corogeam corogirăm corogiserăm, corogisem*
a II-a (voi) corogiți (să) corogiți corogeați corogirăți corogiserăți, corogiseți*
a III-a (ei, ele) corogesc (să) corogească corogeau corogi corogiseră
Intrare: corogire
corogire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corogire corogirea
plural corogiri corogirile
genitiv-dativ singular corogiri corogirii
plural corogiri corogirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)