corno da caccia (cuv. it., „corn de vânătoare”; fr. cor de chasse; germ. Jagdhorn; engl. hunter’s horn), instrument de suflat din alamă de emisie naturală* din sec. 16-18; de formă conică, prevăzut cu ambușură*, c. înconjura pieptul instrumentistului. Acordat (1) inițial în re, mai târziu și în do și si bemol, emitea sunetele armonice* între 2-7. V. corn.