4 definiții pentru cornici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corníci [At: LB / Pl: ~sm, ~uri sn / E: corn1 + -ici] 1 sm (Îrg) Țăran care ține coarnele plugului. 2 sn (Reg) Unealtă în formă de corn1 (1) cu care se umplu cârnați.

cornár [At: ARHIVA R. II, 260 / Pl: ~i / E: corn1 + -ar] 1 sm (Înv) Slujbaș care strângea cornăritul. 2 sm Țăran care ară cu plugul Si: cornaci (4), cornici. 3 sn Plug cu un singur corn1 (49). 4 sn Stâlp din peretele casei. 5 sm (Buc) Mitoc. 6 sn Căprior. 7 sn Colțar. 8 sn Crăcană. 9 sm (Îrg) Vânzător ambulant de cornuri1 (65). 10 sm (Zlg; înv) Rinocer.

cornár m. Vest. P. P. Acela care ține plugu de coarne, numit și cornácĭ și cornícĭ. Mold. (Sec. 18). Perceptoru cornărituluĭ.

Intrare: cornici
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornici
  • corniciul
  • corniciu‑
plural
  • cornici
  • cornicii
genitiv-dativ singular
  • cornici
  • corniciului
plural
  • cornici
  • cornicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)