4 intrări

32 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNÉT3, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni2. – Corn2 + suf. -et.

CORNÉT3, corneturi, s. n. Loc unde cresc corni2. – Corn2 + suf. -et.

CORNÉT2, corneți, s. m. (Înv.) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet.

CORNÉT2, corneți, s. m. (Înv.) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. – Din rus. kornet.

CORNÉT1, cornete, s. n. 1. Hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite lucruri. ♦ Conținutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt. 4. (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet1 (1), situate pe pereții laterali ai celor două nări. 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune înghețată, frișcă, cremă etc. – Din fr. cornet.

cornét1 [At: LM / Pl: ~e, (8) ~uri, sn, ~éți sm / E: fr cornet] 1 sn Bucată de hârtie răsucită în formă de corn1 (1), în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2 sn Conținut al unui cornet1 (1). 3 sn (Înv; îs) ~ acustic Instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab Si: pavilion. 4 sn Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, de dimensiuni mai reduse și mai sensibil, folosit în jazzul modern. 5 sn (Îs) ~ cu pistoane Instrument muzical de suflat ca o trompetă, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile. 6 sm Persoană care cântă la cornet1 (4-5). 7 sn (Frî) Pahar de carton, în forma unui trunchi de con, cu care se aruncă zarurile la diferite jocuri de noroc. 8 sn (Atm; îs) ~e nazale Fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet1 (1), situate câte trei în fiecare nară. 9 sn (Glg) Martor de eroziune conic, ridicat deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. 10 sn Produs de patiserie asemănător cu o vafă, în care se pune înghețată, cremă etc.

cornét3 [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 71 / V: ~tă sf / Pl: ~uri sn, ~éți sm / E: rs корнет] (Înv) 1 sn Drapelul unui escadron de cavalerie. 2 sm Ofițer de cavalerie. 3 sm Stegar de cavalerie Si: port-drapel.

cornét2 [At: LB / Pl: ~uri sn, ~éți sm / E: corn2 + -et] 1 sn Pădure de corni2 (1). 2 sn Loc acoperit cu cornet2 (1). 3 sn (Reg) Pământ format din sfărâmături de stânci. 4 sn (Reg) Vârf de munte Si: pisc. 5 sm (Bot; reg) Scaiete (Carduus nutans).

CORNÉT1, cornete, s. n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite mărfuri. ♦ Conținutul unui astfel de ambalaj. 2. (În sintagma) Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt. 4. (În sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet1 (1), situate pe pereții laterali ai celor două nări. 5. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune înghețată, frișcă, cremă etc. – Din fr. cornet.

CORNÉT, corneți, s. m. (Învechit) Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie; portdrapel. Ce de treabă tînăr... Nu-i degeaba cornet la cavalerie. ALECSANDRI, T. I 67.

CORNÉT2, cornete, s. n. 1. Bucată de hîrtie răsucită în formă de pîlnie, încare se împachetează articole mărunte de băcănie, de cofetărie etc. Băiatul lui Rișcă i-a adus mamei un cornet cu stafide. STANCU, D. 267. [Bunica] scotea fermecatele daruri dintr-un buzunar pe care-l bănuiați fără fund, căci băga mîna pînă la cot în el și scotea cornete și covrigi. PAS, Z. I 29. Alți trecători... porneau, ținînd cornetul între degete. C. PETRESCU, C. V. 118. ◊ Conținutul unui astfel de pachet. Un cornet de alune. 2. (De obicei determinat prin «acustic») Instrument în formă de pîlnie, care intensifică vibrațiile sonore și de care se servesc persoanele cu auzul slab. 3.(Determinat prin «nazal») Fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet (1), situate cîte trei într-o nară.

CORNÉT s.n. 1. Bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc.; conținutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv în formă de pâlnie, care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar prevăzut cu pistoane în loc de ventile; trompetă de dimensiuni reduse și mai sensibilă folosită în jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridică deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto].

CORNÉT s. n. 1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, semințe etc. 2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibrațiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică ușoară și de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate. (< fr. cornet)

CORNÉT1 ~e n. 1) Pachet de hârtie în formă de corn; fișic. 2): ~ acustic aparat în formă de pavilion, destinat să amplifice sunetele, folosit de persoanele cu auzul slab. 3): ~ nazal ansamblu de șase lame osoase care sunt situate pe pereții laterali ai foselor nazale. 4) Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici, cu registru intermediar între cel al cornului și cel al trompetei. 5) Produs de patiserie cu cremă, în formă de corn. /<fr. cornet

CORNÉT2 ~ți m. înv. 1) Ofițer inferior de cavalerie. 2) Portdrapel de cavalerie. /<rus. kornet

cornet m. od. ofițer de cavalerie: nu-i de geaba, cornet la cavalerie AL. [Rus. KORNETŬ (din fr. cornet)].

cornet n. 1. corn mic; cornet acustic, instrument de care se servă surzii spre a auzi mai lesne; cornet cu piston, instrument de muzică de metal, la care notele se execută cu ajutorul pistoanelor; 2. bucată de hârtie adusă în formă de pâlnie: cornet de bomboane.

*3) cornét n., pl. e (fr. cornet, dim. d. vfr. corn, corn). Un fel de corn, trompetă: cornet cu pistoane (fligorn). Instrument de auzit în formă de corn: cornet acustic. Toc, hîrtie răsucită de pus ceva în ĭa: un cornet de bomboane. Pl. Anat. Cornete nazale, cele doŭă conducte osoase din nărĭ.

2) cornét n., pl. urĭ (pol. kornet, rus. kornét, d. fr. cornette, steag de cavalerie). Vechĭ. Steag de cavalerie: se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103). S. m. Stegar de cavalerie (Al.).

1) cornét n., pl. urĭ (lat. cornetum). Pădure de cornĭ. Olt. Ban. Deal petros acoperit de mărăcinĭ. V. smidă 2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornét2 (instrument, recipient) s. n., pl. cornéte

cornét1 (plantă, persoană) s. m., pl. cornéți

cornét3 (deal, pădure, steag de cavalerie) s. n., pl. cornéturi

cornét (recipient, instrument) s. n., pl. cornéte

cornét (persoană, plantă) s. m., pl. cornéți

cornét (pădure, deal, steag de cavalerie) s. n., pl. cornéturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORNÉT s. 1. fișic, (Transilv.) toc. (Un ~ de bomboane.) 2. cornet acustic = pavilion.

CORNET s. 1. fișic, (Transilv.) toc. (Un ~ de bomboane.) 2. cornet acustic = pavilion.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cornét2, cornéturi, s.n. (înv.) stindardul unui escadron de cavalerie.

cornet (it. cornetto; fr. cornet à bouquin; germ. Zink), instrument aerofon cu ambușură*, cunoscut din sec. 13. Confecționat din lemn îmbrăcat cu piele, în mai multe forme și mărimi, c. avea diferite denumiri: c. mic (it. cornettino; germ. kleiner Zink) cu extinderea între re1 – re3; c. drept (it. cornetto diritto; germ. grader Zink); c. mut (it. cornetto muto; germ. stiller Zink); c. strâmb (it. cornetto curvo; germ. krummer Zink) cu extinderea între la – la2 și c. bas (it. cornetto torto, cornone; germ. Basszink) cu extinderea între re – re2. Strămoși ai trp., aceste instr. au jucat un rol important în muzica instr. a sec. 15-17.

cornet à bouquin (cuv. fr.) v. cornet.

cornet à piston (presc. piston) (cuv. fr. [cornet a pistõ]; it. cornetto; germ. Kornett), instrument de suflat din alamă (asemănător trompetei*), al cărui diapazon (3) este mai acut decât al acesteia. A evoluat din vechiul corn de poștă (v. corno di postiglione), căruia i s-a adaptat mecanismul pistoanelor*. Este acordat (1) în si bemol (mai rar în la și în do). Prin suplețea sunetului său, apt în redarea pasajelor melodice, c. a devenit instr. solistic în orch. de muzică ușoară* și jazz*. A fost utilizat totuși și în unele pagini simf. (Rossini, Meyerbeer, Wagner, Bizet, Gounod), fără a fi fost uitat nici de moderni (Hindemith, Bartók, Stravinski, Enescu). În partiturile* simf., sunt prevăzute uneori, alături de 2 trp., 2 c.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CORNET, schit în com. Racovița, jud. Vîlcea, ctitorit în 1666 de marele ban Mareș Băjescu. Biserica este un exemplu de arhitectură caracteristică epocii lui Matei Basarab. Casa stăreției are un pridvor cu coloane din cărămidă. Incinta și turnurile sînt refăcute în sec. 19.

GAUDÍ Y CORNET, Antoni (1852-1926), arhitect și sculptor spaniol. Reprezentant al Modern-Style-ului, plin de o fantezie lirică originală, găsind soluții constructive îndrăznețe. În rezolvarea plastică adoptă interpretări ale unor forme organice (plante, animale) în linii sinuoase (Biserica Sagrada Familia și Casa Milà din Barcelona).

Intrare: Cornet
Cornet nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cornet
Intrare: cornet (loc, steag)
cornet3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornet
  • cornetul
  • cornetu‑
plural
  • corneturi
  • corneturile
genitiv-dativ singular
  • cornet
  • cornetului
plural
  • corneturi
  • corneturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cornet (pâlnie)
cornet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornet
  • cornetul
  • cornetu‑
plural
  • cornete
  • cornetele
genitiv-dativ singular
  • cornet
  • cornetului
plural
  • cornete
  • cornetelor
vocativ singular
plural
Intrare: cornet (persoană)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornet
  • cornetul
  • cornetu‑
plural
  • corneți
  • corneții
genitiv-dativ singular
  • cornet
  • cornetului
plural
  • corneți
  • corneților
vocativ singular
  • cornetule
  • cornete
plural
  • corneților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornet (loc, steag)

  • 1. Loc unde cresc corni.
    surse: DEX '09 Scriban
  • 2. învechit Stindardul unui escadron de cavalerie.
    surse: DAR Scriban un exemplu
    exemple
    • Se duceaŭ Moscaliĭ gloate cu corneturĭ (N. Cost. 2, 103).
      surse: Scriban
  • 3. Oltenia Banat Deal pietros acoperit de mărăcini.
    surse: Scriban sinonime: smidă

etimologie:

cornet (pâlnie)

  • 1. Hârtie răsucită în formă de con, în care se împachetează diferite lucruri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: fișic toc (obiect) diminutive: cornețel 3 exemple
    exemple
    • Băiatul lui Rișcă i-a adus mamei un cornet cu stafide. STANCU, D. 267.
      surse: DLRLC
    • [Bunica] scotea fermecatele daruri dintr-un buzunar pe care-l bănuiați fără fund, căci băga mîna pînă la cot în el și scotea cornete și covrigi. PAS, Z. I 29.
      surse: DLRLC
    • Alți trecători... porneau, ținînd cornetul între degete. C. PETRESCU, C. V. 118.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui astfel de ambalaj.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Un cornet de alune.
        surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. (în) sintagmă Cornet acustic = instrument acustic în formă de pâlnie, care intensifică vibrațiile sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; pavilion.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat, din alamă, asemănător cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decât aceasta și cu un registru mai înalt.
    surse: DEX '09 DN
  • 4. (în) sintagmă Cornet nazal = fiecare dintre cele șase lame osoase în formă de cornet, situate pe pereții laterali ai celor două nări.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 5. geologie Martor de eroziune aproape conic, care se ridică deasupra unei suprafețe de eroziune netede sau puțin ondulate.
    surse: DN
  • 6. Produs de patiserie asemănător cu vafela de napolitană sau de tort, în formă de con (retezat), în care se pune înghețată, frișcă, cremă etc.
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

cornet (persoană)

  • 1. învechit Ofițer inferior de cavalerie; stegar de cavalerie.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: portdrapel (persoană) un exemplu
    exemple
    • Ce de treabă tînăr... Nu-i degeaba cornet la cavalerie. ALECSANDRI, T. I 67.
      surse: DLRLC

etimologie: