2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corlit sn [At: DICȚ. / E: corli] (Reg) Corlire

CORLI, corlesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. – Din corlă.

corli [At: VICIU, GL. ap. LB / Pzi: ~lesc / E: corlă2] (Reg) 1 vt A băga capul în apă. 2 vt A muia. 3 vr A se cufunda mereu în apă.

CORLI, corlesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda în apă, a (se) duce la fund. – Din corlă.

corlì v. a (se) cufunda, a (se) adânci. [V. corlă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corlesc, 3 sg. corlește, imperf. 1 corleam; conj. prez. 1 sg. să corlesc, 3 să corlească

corli (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corlesc, imperf. 3 sg. corlea; conj. prez. 3 să corlească

corli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corlesc, imperf. 3 sg. corlea; conj. prez. 3 sg. și pl. corlească

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corli (-lesc, -it), vb. – A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. Creație expresivă ca în toate vb. terminate în -li: pentru rădăcina expresivă, cf. corcodel.Der. corlă, s. f. (păsări acvatice, care în alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al căror nume este în legătură, după Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stîrc” (pentru caracterul său expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gîndea fără nici un temei, la pol. kulik „pescăruș”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912.

Intrare: corlit
corlit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corlit
  • corlitul
  • corlitu‑
  • corli
  • corlita
plural
  • corliți
  • corliții
  • corlite
  • corlitele
genitiv-dativ singular
  • corlit
  • corlitului
  • corlite
  • corlitei
plural
  • corliți
  • corliților
  • corlite
  • corlitelor
vocativ singular
plural
Intrare: corli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corli
  • corlire
  • corlit
  • corlitu‑
  • corlind
  • corlindu‑
singular plural
  • corlește
  • corliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corlesc
(să)
  • corlesc
  • corleam
  • corlii
  • corlisem
a II-a (tu)
  • corlești
(să)
  • corlești
  • corleai
  • corliși
  • corliseși
a III-a (el, ea)
  • corlește
(să)
  • corlească
  • corlea
  • corli
  • corlise
plural I (noi)
  • corlim
(să)
  • corlim
  • corleam
  • corlirăm
  • corliserăm
  • corlisem
a II-a (voi)
  • corliți
(să)
  • corliți
  • corleați
  • corlirăți
  • corliserăți
  • corliseți
a III-a (ei, ele)
  • corlesc
(să)
  • corlească
  • corleau
  • corli
  • corliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corli, corlescverb

  • 1. regional A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. DEX '09
etimologie:
  • corlă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.