2 intrări

6 definiții

CORLÍ, corlesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. – Din corlă.

CORLÍ, corlesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) cufunda în apă, a (se) duce la fund. – Din corlă.

corlí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corlésc, imperf. 3 sg. corleá; conj. prez. 3 să corleáscă

corlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corlésc, imperf. 3 sg. corleá; conj. prez. 3 sg. și pl. corleáscă

corlí (-lésc, -ít), vb. – A (se) cufunda în apă, a (se) da la fund. Creație expresivă ca în toate vb. terminate în -li: pentru rădăcina expresivă, cf. corcodel.Der. corlă, s. f. (păsări acvatice, care în alte regiuni se numesc corcodel: Gallina chloropus, Colymbus glacialis), al căror nume este în legătură, după Iordan, Arhiva, XXXIII, 40, cu rus. kurlan „stîrc” (pentru caracterul său expresiv, cf. DAR). Cihac, II 73, se gîndea fără nici un temei, la pol. kulik „pescăruș”; iar Scriban, la fr. courlieu, courlis, cuvinte de asemenea expresive, cf. Battisti, II, 912.

corlì v. a (se) cufunda, a (se) adânci. [V. corlă].

Intrare: corli
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corli corlire corlit corlind singular plural
corlește corliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corlesc (să) corlesc corleam corlii corlisem
a II-a (tu) corlești (să) corlești corleai corliși corliseși
a III-a (el, ea) corlește (să) corlească corlea corli corlise
plural I (noi) corlim (să) corlim corleam corlirăm corliserăm, corlisem*
a II-a (voi) corliți (să) corliți corleați corlirăți corliserăți, corliseți*
a III-a (ei, ele) corlesc (să) corlească corleau corli corliseră
Intrare: corlit
corlit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corlit corlitul corli corlita
plural corliți corliții corlite corlitele
genitiv-dativ singular corlit corlitului corlite corlitei
plural corliți corliților corlite corlitelor
vocativ singular
plural
corlire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corlire corlirea
plural corliri corlirile
genitiv-dativ singular corliri corlirii
plural corliri corlirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)