22 de definiții pentru corlată

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORLATĂ, corlate, s. f. (Reg.) 1. Iesle. 2. Îngrăditură sau colibă pentru vite, pe câmp. 3. Împletitură de formă bombată care se așază pe car când se transportă snopi sau fân. 4. Poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici. [Pl. și: corlăți] – Din magh. korlát.

corla2 sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~te / E: nct] Prună tânără atinsă de ciuperca Exoascus prunit.

corla1 sf [At: DICȚ. / V: cola~, ~tie, ~letie, ~lat / Pl: ~te, ~lăți / E: mg korlát] (Reg) 1 Parapet. 2 Rampă pe care se întinde postavul la uscat. 3 Polița din jurul cuptorului. 4 Vatră. 5 (Lpl) Lemne late pe care stă coșul casei Si: cotlan, corlan. 6 Bancă. 7 Iesle. 8 Scaun pe care se așază covata. 9 Albie. 10 (Îf corletie[1]) Obiect pe care se așază copaia. 11 Scândură pentru gard. 12 (Pex) Gard. 13 (Îf corlat) Spațiu mic lângă strungă. 14 Parte a strungii unde se mulg oile. 15 Loc pe unde ies oile din strungă. 16 Îngrăditură pentru vite, pe câmp. 16 Adăpost de ploaie, la strungă. 17 (Lpl) Dependințe ale gospodăriei țărănești Si: acaret. 18 Împletitură așezată pe car când se transportă fân sau snopi. 19 Spalier. corectat(ă)

  1. corletiiecorletie Ladislau Strifler

CORLATĂ, corlate, s. f. (Reg.) 1. Iesle. 2. Îngrăditură sau colibă pentru vite. 3. Împletitură de formă bombată care se așează pe car când se transportă snopi sau fân. 4. Poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici. [Pl. și: corlăți] – Probabil din magh. korlát.

CORLATĂ, corlate și corlăți, s. f. (Mold.) 1. Iesle. Oamenii de la Zid-Negru s-au săturat de somn și încep a se foi, ieșind din casă și lunecînd prin bălți pînă la grajdul cailor, ca să le împrospăteze fînul din corlată. SADOVEANU, N. P. 257. Acel sicriu slujește drept corlată cailor. SADOVEANU, F. J. 527. Flăcăul dejugă boii, îi duce la corlată sau le pune dinainte strujeni. SEVASTOS, N. 51. 2. Îngrăditură sau colibă pentru vite. Desfăcîndu-le [cailor] opritorile, i-a lăsat... să-și caute singuri locurile și corlățile obișnuite. GALAN, Z. R. 228. 3. Îngrăditură compusă din șipci, așezată pe scaunul și pe vîrtejul carului cînd se cară snopi sau fîn. Pe ulița satului... întîlni un car cu corlatele puse. V. ROM. februarie 1952, 165. Cantonierul era sculat și cisluia cu cei din car, răzămat cu coatele de corlată. POPA, V. 125. 4. Poliță în jurul cuptorului, pe care se pun vase (mai mici) de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici. Șade popa pe corlată Și-i atîrnă brîu-n vatră (Lanțul). GOROVEI, C. 197.

CORLATĂ ~e f. reg. 1) Îngrăditură care împrejmuiește ceva. 2) Poliță în jurul cuptorului din casele țărănești pe care se țin vase de bucătărie și alte obiecte casnice; prichici. 3) Grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. /<ung. korlát

corlată f. 1. gard rar la vii sau livezi; 2. îngrădire pentru vite; 3. policioara dela vatră, în casele țărănești. [Ung; KORLÁT].

corlátă f., pl. e și ățĭ (orig. gep. Cp. cu germ. quer-latte, leț transversal. D. rom. vin ung. korlát, șir de gratiĭ. V. corlă 2 și leț). Vest. Gard de gratii, gard rar. Balustradă de scară (care seamănă a gard rar). Gratiĭ care țîn fînu sus în grajd ca să poată trage calu cîte puțin fîn de o dată. Codirlă, gratiile care susțin fînu în apoĭa căruțeĭ. Crivitar, boltă de gratiĭ pe care se întinde vița saŭ alte plante. Scîndură, maĭ ales de fag (Bz.). V. glaf, prichicĭ, chelnă, răzlog.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!corla s. f., g.-d. art. corlatei; pl. corlate

corla (reg.) s. f., g.-d. art. corlatei/corlății; pl. corlate/corlăți

corla s. f., g.-d. art. corlatei; pl. corlate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORLA s. v. iesle, loitră, poliță, prichici, raft, răzlog.

CORLA s. (Mold., Bucov. și Dobr.) patașcă, (prin Munt., Olt. și Transilv.) pătul. (~ la car sau la căruță.)

CORLA s. (Mold., Bucov. și Dobr.) patașcă, (prin Munt., Olt. și Transilv.) pătul. (~ la car sau la căruță.)

corla s. v. IESLE. LOITRĂ. POLIȚĂ. PRICHICI. RAFT. RĂZLOG.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corlată (-te), s. f.1. Balustradă, parapet. – 2. Policioară în jurul cuptorului, prichici. – 4. Iesle. – 5. Poliță, dulap. – 6. Ogradă, ocol, îngrăditură. Mag. korlát „ocol, îngrăditură” (Cihac, II, 493). Întrucît -t indică uneori acuz., s-a reconstituit o formă *korlá de unde corlă, s. f. (Trans. și Mold., ogradă, îngrăditură), cuvînt pe care Lahovary 316, îl consideră anterior fazei indoeurop. După Scriban, ar fi cuvînt gepidic, înrudit, cu germ. Quer-latte, și mag. ar proveni din rom.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corla2, corlate, s.f. (reg.) prună tânără deformată de o ciupercă.

corla1, corlate, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. îngrăditură sau colibă pentru vite. 3. împletitură de formă bombată care se așază pe car când se transportă snopi sau fân; loitre, șuiană. 4. poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici, rapt, tăpșan. 5. parapet, rampă, balustradă. 6. ramă pe care se întinde postavul ca să se usuce. 7. bancă, scaun. 8. scândură de gard; lăturoi, răzlog, țăpușă; gard făcut din aceste scânduri. 9. (la pl.) dependințele casei țărănești. 10. spalier pentru viță de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care stă coșul casei.

Intrare: corlată
corlată1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corla
  • corlata
plural
  • corlate
  • corlatele
genitiv-dativ singular
  • corlate
  • corlatei
plural
  • corlate
  • corlatelor
vocativ singular
plural
corlată2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corla
  • corlata
plural
  • corlăți
  • corlățile
genitiv-dativ singular
  • corlăți
  • corlății
plural
  • corlăți
  • corlăților
vocativ singular
plural
colată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corlatie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corletie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corla, corlatesubstantiv feminin

regional
  • 1. Iesle. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iesle
    • format_quote Oamenii de la Zid-Negru s-au săturat de somn și încep a se foi, ieșind din casă și lunecînd prin bălți pînă la grajdul cailor, ca să le împrospăteze fînul din corlată. SADOVEANU, N. P. 257. DLRLC
    • format_quote Acel sicriu slujește drept corlată cailor. SADOVEANU, F. J. 527. DLRLC
    • format_quote Flăcăul dejugă boii, îi duce la corlată sau le pune dinainte strujeni. SEVASTOS, N. 51. DLRLC
  • 2. Îngrăditură sau colibă pentru vite, pe câmp. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Desfăcîndu-le [cailor] opritorile, i-a lăsat... să-și caute singuri locurile și corlățile obișnuite. GALAN, Z. R. 228. DLRLC
  • 3. Împletitură de formă bombată care se așază pe car când se transportă snopi sau fân. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe ulița satului... întîlni un car cu corlatele puse. V. ROM. februarie 1952, 165. DLRLC
    • format_quote Cantonierul era sculat și cisluia cu cei din car, răzămat cu coatele de corlată. POPA, V. 125. DLRLC
  • 4. Poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prichici
    • format_quote Șade popa pe corlată Și-i atîrnă brîu-n vatră (Lanțul). GOROVEI, C. 197. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.