opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORISTO- elem. „separat, izolat”; „fragment”. (< fr. choristo-, cf. gr. khoristos)

CORIST, -Ă, coriști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă într-un cor1. – Din fr. choriste.

corist, ~ă smf [At: GHICA, S. 62 / Pl: ~iști, ~e / E: cor + -ist] Persoană care cântă într-un cor1 (1).

CORIST, -Ă, coriști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă într-un cor. – Din fr. choriste.

CORIST, -Ă, coriști, -ste, s. m. și f. Persoană care cîntă într-un cor. Bărbierul meu a fost în tinerețe corist la teatru. CARAGIALE, N. S. 49. Într-o vreme a izbutit chiar să fie admis corist în trupa madamei Cari. GHICA, S. 62.

CORIST, -Ă s.m. și f. Cîntăreț într-un cor. [< fr. choriste].

CORIST, -Ă s. m. f. cântăreț într-un cor. (< fr. choriste)

CORIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care cântă într-un cor. /<fr. choriste

*coríst, -ă s. (mlat. chorista, fr. choriste). Care cîntă în cor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coristă s. f., g.-d. art. coristei; pl. coriste

coristă s. f., g.-d. art. coristei; pl. coriste

coristă s. f., pl. coriste

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CORISTO- „fragment, izolat, neconcrescut”. ◊ gr. khoristos „separat, izolat” > fr. choristo-, germ. id., engl. id. > rom. coristo-. □ ~fil (v. -fil2), adj., cu frunzele neconcrescute.

Intrare: coristo
prefix (I7-P)
  • coristo
Intrare: coristă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coristă
  • corista
plural
  • coriste
  • coristele
genitiv-dativ singular
  • coriste
  • coristei
plural
  • coriste
  • coristelor
vocativ singular
  • coristă
  • coristo
plural
  • coristelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coristoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „separat, izolat”; „fragment”. MDN '00
etimologie:

corist, coriștisubstantiv masculin
coristă, coristesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care cântă într-un cor. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Bărbierul meu a fost în tinerețe corist la teatru. CARAGIALE, N. S. 49. DLRLC
    • format_quote Într-o vreme a izbutit chiar să fie admis corist în trupa madamei Carl. GHICA, S. 62. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.