2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corijare sf [At: MDA ms 117 / Pl: ~jări / E: corija] Corectare.

CORIJÁRE, corijări, s. f. Faptul de a (se) corija; corectare, corecție, îndreptare. – V. corija.

CORIJÁRE, corijări, s. f. Faptul de a (se) corija; corectare, corecție, îndreptare. – V. corija.

CORIJÁRE, corijări, s. f. Faptul de a corija; corectare, îndreptare. Prin exercițiu a obținut corijarea defectului de pronunțare.

CORIJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) corija și (rar) rezultatul ei; corecție. [< corija].

corija vtr [At: PARHON, B. 148 / Pzi: ~jez / E: fr corriger] 1-2 A (se) corecta.

CORIJÁ, corijez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. – Din fr. corriger.

CORIJÁ, corijez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. – Din fr. corriger.

CORIJÁ, corijez, vb. I. Tranz. A corecta, a îndrepta. Îngrijirile medicale corijează unele infirmități.

CORIJÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndrepta, a (se) corecta. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. corriger, cf. lat. corrigere].

CORIJÁ vb. tr., refl. a (se) îndrepta, a (se) corecta. (< fr. corriger)

A SE CORIJÁ mă ~éz intranz. A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se îmbunătăți. /<fr. se corriger

A CORIJÁ ~éz tranz. 1) (greșeli, lacune, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corecta. 2) A face să se corijeze. /<fr. corriger

corijà v. 1. a scoate greșelile, a îndrepta. 2. a face mai bun, mai laborios, mai docil; 3. a însemna greșelile pe o corectură.

*corijéz v. tr. (fr. corriger, lat. corrigere. V. dirijez). Îndreptez, corectez, fac maĭ bun: a corija un vițiŭ, un desemn, greșelile de tipar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corijáre s. f., g.-d. art. corijắrii; pl. corijắri

corijáre s. f., g.-d. art. corijării; pl. corijări

corijá (a ~) vb., ind. prez. 3 corijeáză, 1 pl. corijắm; conj. prez. 3 să corijéze; ger. corijấnd

corijá vb., ind. prez. 1 sg. corijéz, 3 sg. și pl. corijeáză, 1 pl. corijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. corijéze; ger. corijând

corija (ind. prez. 3 sg. și pl. corijează, 1 pl. corijăm, ger. corijînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORIJÁRE s. 1. v. corectare. 2. corectare, îmbunătățire, îndreptare, rectificare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare. (~ dicțiunii cuiva.)

arată toate definițiile

Intrare: corijare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corijare
  • corijarea
plural
  • corijări
  • corijările
genitiv-dativ singular
  • corijări
  • corijării
plural
  • corijări
  • corijărilor
vocativ singular
plural
Intrare: corija
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corija
  • corijare
  • corijat
  • corijatu‑
  • corijând
  • corijându‑
singular plural
  • corijea
  • corijați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corijez
(să)
  • corijez
  • corijam
  • corijai
  • corijasem
a II-a (tu)
  • corijezi
(să)
  • corijezi
  • corijai
  • corijași
  • corijaseși
a III-a (el, ea)
  • corijea
(să)
  • corijeze
  • corija
  • corijă
  • corijase
plural I (noi)
  • corijăm
(să)
  • corijăm
  • corijam
  • corijarăm
  • corijaserăm
  • corijasem
a II-a (voi)
  • corijați
(să)
  • corijați
  • corijați
  • corijarăți
  • corijaserăți
  • corijaseți
a III-a (ei, ele)
  • corijea
(să)
  • corijeze
  • corijau
  • corija
  • corijaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corijare

etimologie:

  • vezi corija
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

corija

  • 1. A (se) corecta, a (se) îndrepta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corecta îndrepta un exemplu
    exemple
    • Îngrijirile medicale corijează unele infirmități.
      surse: DLRLC

etimologie: