córhă sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~he / E: nct] (Reg) 1 Râpă din care se prelinge tot timpul pământ. 2 Versant abrupt de munte.

córhă f., pl. e (cp. cu corhană și cu ung. korha, putred). Trans. (Someșu de Sus). Rîpă care se tot surpă.

córhă, corhe, (corhan), s.f. – (reg.) 1. Versant repede de munte (Papahagi, 1925); coastă de deal râpoasă (Vișovan, 2002). 2. Prăpastie, râpă; berdă (Ieud, 1987). ♦ (top.) Corha Bradului, deal în Săliștea de Sus; Corha carelor, deal în Săcel; Corha prelucilor, deal în Dragomirești (idem); Corhele Pietrosului, gol de munte situat între lacurile Buhăescu și muchia Piatra Albă, în Munții Rodnei, loc prăpăstios, inaccesibil (Monumente, 1976: 24). (Maram., Trans. de Nord, zona Someș.). – Comp. cu rus., ucr. kurhan „putred” (Scriban, MDA).

córhă, -e, (corhan), s.f. – 1. Versant repede de munte (Papahagi 1925); coastă de deal râpoasă (Vișovan 2002). 2. Prăpastie, râpă; berdă (Ieud, 1987). Corha Carelor, deal (830 m) în Săcel. – Din ucr. kurhan.