14 definiții pentru corepetitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corepetitor, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: lm correpetitor] 1 Meditator. 2 Persoană care acompaniază la pian un cântăreț, un dansator etc.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un cântăreț, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor.

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are sarcina să repete rolurile cu cîntăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. Tenorul și-a studiat rolul cu corepetitorul.

COREPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care are sarcina de a repeta rolurile cu cântăreții de operă și cu corpul de balet, acompaniindu-i la pian. [< lat.sc. correpetitor].

COREPETITÓR, -OÁRE s. m. f. interpret care repetă, îndrumă sau acompaniază (la pian, orchestră) soliștii vocali sau instrumentali, dansatorii, coriștii etc., înaintea sau în timpul spectacolului și concertului. (< lat. correpetitor)

COREPETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; repetitor. /co- + repetitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corepetitór s. m., pl. corepetitóri

corepetitór s. m., pl. corepetitóri

corepetitoáre s. f., g.-d. art. corepetitoárei; pl. corepetitoáre

corepetitoáre s. f. → repetitoare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COREPETITÓR s. v. repetitor.

COREPETITOR s. (MUZ.) repetitor. (~ la operă.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corepetitor, pianist acompaniator care ajută soliștii* – în orele de studiu – la însușirea pieselor de repertoriu. Pe lângă un dezvoltat simț al stilurilor*, c. trebuie să dispună de o mare ușurință în lectura la prima vedere a partiturilor. V. acompaniament.

Intrare: corepetitor
corepetitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corepetitor
  • corepetitorul
  • corepetitoru‑
plural
  • corepetitori
  • corepetitorii
genitiv-dativ singular
  • corepetitor
  • corepetitorului
plural
  • corepetitori
  • corepetitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)