O definiție pentru corelativism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corelativísm s. n.

Intrare: corelativism
corelativism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corelativism
  • corelativismul
  • corelativismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • corelativism
  • corelativismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)