opțiuni
  • info

4 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coreică sf [At: H III, 228 / E: ns cf coret, scoret] Parte a morii nedefinită mai îndeaproape.

COREIC, -Ă, coreici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) 1. Adj. Care se referă la coree, care ține de coree. 2. S. m. și f. Bolnav de coree. – Din fr. choréique.

coreic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr choréique] (Med) 1 a Care se referă la coree. 2 a Specific coreei. 3 Care provine din coree. 4 Care aparține coreei. 5 smf Bolnav de coree.

COREIC, -Ă, coreici, -ce, adj. Care se referă la coree, care ține de coree. – Din fr. choréique.

COREIC1, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de coree. [Pron. -re-ic. / < fr. choréique].

COREIC2, -Ă adj. (Rar) Coregrafic. [Pron. -re-ic. / < it. coreico].

COREIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de coree. (< fr. choréique)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coreic (referitor la coree) (desp. -re-ic) adj. m., s. m., pl. coreici; adj. f., s. f. coreică, pl. coreice

!coreic (-re-ic) adj. m., s. m., pl. coreici; adj. f., s. f. coreică, pl. coreice

coreic adj. m. (sil. -re-ic), pl. coreici; f. sg. coreică, pl. coreice

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coreică, coreici, s.f. (reg.) o parte a morii.

Intrare: coreică (la moară)
coreică2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreică
  • coreica
plural
  • coreici
  • coreicile
genitiv-dativ singular
  • coreici
  • coreicii
plural
  • coreici
  • coreicilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: coreică (persoană)
coreică1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: co-re-i-că info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreică
  • coreica
plural
  • coreice
  • coreicele
genitiv-dativ singular
  • coreice
  • coreicei
plural
  • coreice
  • coreicelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: coreic (adj., coregr.)
coreic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: co-re-ic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreic
  • coreicul
  • coreicu‑
  • coreică
  • coreica
plural
  • coreici
  • coreicii
  • coreice
  • coreicele
genitiv-dativ singular
  • coreic
  • coreicului
  • coreice
  • coreicei
plural
  • coreici
  • coreicilor
  • coreice
  • coreicelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: coreic (adj., med.)
coreic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: co-re-ic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreic
  • coreicul
  • coreicu‑
  • coreică
  • coreica
plural
  • coreici
  • coreicii
  • coreice
  • coreicele
genitiv-dativ singular
  • coreic
  • coreicului
  • coreice
  • coreicei
plural
  • coreici
  • coreicilor
  • coreice
  • coreicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coreică, coreicisubstantiv feminin

  • 1. Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. MDA2
etimologie:

coreic, coreicăadjectiv

etimologie:

coreic, coreicăadjectiv

  • 1. medicină Care se referă la coree, care ține de coree. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

coreic, coreicisubstantiv masculin
coreică, coreicesubstantiv feminin

  • 1. medicină Bolnav de coree. MDA2 DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.