3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coréică sf [At: H III, 228 / E: ns cf coret, scoret] Parte a morii nedefinită mai îndeaproape.

coréic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr choréique] (Med) 1 a Care se referă la coree. 2 a Specific coreei. 3 Care provine din coree. 4 Care aparține coreei. 5 smf Bolnav de coree.

CORÉIC, -Ă, coreici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) 1. Adj. Care se referă la coree, care ține de coree. 2. S. m. și f. Bolnav de coree. – Din fr. choréique.

CORÉIC, -Ă, coreici, -ce, adj. Care se referă la coree, care ține de coree. – Din fr. choréique.

CORÉIC2, -Ă adj. (Rar) Coregrafic. [Pron. -re-ic. / < it. coreico].

CORÉIC1, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de coree. [Pron. -re-ic. / < fr. choréique].

CORÉIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de coree. (< fr. choréique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!coréic (-re-ic) adj. m., s. m., pl. coréici; adj. f., s. f. coréică, pl. coréice

coréic adj. m. (sil. -re-ic), pl. coréici; f. sg. coréică, pl. coréice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coréică, coréici, s.f. (reg.) o parte a morii.

Intrare: coreică (la moară)
coreică2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreică
  • coreica
plural
  • coreici
  • coreicile
genitiv-dativ singular
  • coreici
  • coreicii
plural
  • coreici
  • coreicilor
vocativ singular
plural
Intrare: coreică (persoană)
coreică1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: co-re-i-că
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreică
  • coreica
plural
  • coreice
  • coreicele
genitiv-dativ singular
  • coreice
  • coreicei
plural
  • coreice
  • coreicelor
vocativ singular
plural
Intrare: coreic (adj.)
coreic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: co-re-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreic
  • coreicul
  • coreicu‑
  • coreică
  • coreica
plural
  • coreici
  • coreicii
  • coreice
  • coreicele
genitiv-dativ singular
  • coreic
  • coreicului
  • coreice
  • coreicei
plural
  • coreici
  • coreicilor
  • coreice
  • coreicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coreic (adj.)

  • 1. medicină Care se referă la coree, care ține de coree.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

coreic, -ă (persoană) coreic coreică

  • 1. medicină Bolnav de coree.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie: