10 definiții pentru coregent

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COREGENT, coregenți, s. m. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.

coregent sm [At: DA / V: (înv) conr~ / Pl: ~nți / E: fr corégent] Persoană care guvernează alături de monarh.

COREGENT, coregenti, s. m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.

COREGENT s.m.[1] Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lîngă acesta. [Cf. fr. corégent]. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: s.n. LauraGellner

COREGENT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent)

COREGENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care guvernează provizoriu o monarhie, luate în raport una față de alta. /<fr. corégent

*coregént, -ă s. (co și regent). Regent împreună cu altu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coregent s. m., pl. coregenți

Intrare: coregent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coregent
  • coregentul
  • coregentu‑
plural
  • coregenți
  • coregenții
genitiv-dativ singular
  • coregent
  • coregentului
plural
  • coregenți
  • coregenților
vocativ singular
  • coregentule
  • coregente
plural
  • coregenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coregent, coregențisubstantiv masculin
coregentă, coregentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. MDA2 DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.