14 definiții pentru corectură
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORECTURĂ, corecturi, s. f. 1. Înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.
corectură sf [At: MOLIN, V. T. / Pl: ~ri / E: ger Korrektur, lat correctura] 1 Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2 (Ccr) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3 (Îs) ~ în șpalt(uri) Primă îndreptare a greșelilor pe zațul întins, nepaginat. 4 Fiecare din modificările operate pe un text corectat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECTURĂ, corecturi, s. f. 1. Operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. 2. (Concr.) Text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură (1). 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. – Din germ. Korrektur, lat. correctura.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
CORECTURĂ, corecturi, s. f. 1. Corectare a greșelilor de culegere ivite în decursul tipăririi unui text. Corectură îngrijit făcută. ▭ Iurașcu, un tînăr Spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 26. 2. (Concretizat) Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate de tipografie. Cîștiga și de la clienți, cînd se ducea la ei cu corecturile. PAS, Z. I 255.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECTURĂ s.f. 1. Îndreptare a greșelilor care se ivesc în cursul imprimării unui text. 2. Foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar care trebuie îndreptate în tipografie. [Cf. germ. Korrektur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORECTURĂ s. f. 1. corectare a greșelilor de culegere în cursul tipăririi unui text. 2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greșelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie. (< germ. Korrektur, lat. corectura)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORECTURĂ ~i f. 1) Confruntare a imprimatului tipografic cu textul original în vederea înlăturării greșelilor de tipar. 2) Text tipărit pe care s-au semnalat greșelile de tipar. /<germ. Korrektur, lat. correctura
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corectură f. coală de tipar pe care se însemnează îndreptările de făcut.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*corectúră f., pl. ĭ (după germ. korrektur, d. lat. correctus, îndreptat). Îndreptare a greșelilor de tipar): a face corectura uneĭ coale. Lucru îndreptat (coală tipărită p. a arăta greșelile de tipar și a le îndrepta): a trimete corecturile pin poștă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corectură s. f., g.-d. art. corecturii; pl. corecturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
corectură s. f., g.-d. art. corecturii; pl. corecturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corectură s. f., g.-d. art. corecturii; pl. corecturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CORECTURĂ s. 1. v. rectificare. 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CORECTURĂ s. 1. corectiv, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele ~ planului inițial.) 2. (TIPOGR.) (înv.) probă. (A cerut o nouă ~ la carte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
corectură, corecturisubstantiv feminin
- 1. Înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar. DEX '09 DLRLC DNsinonime: corectiv rectificare rectificație îndreptare
- Corectură îngrijit făcută. DLRLC
- Iurașcu, un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam adus de spate, făcea corecturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 26. DLRLC
-
-
- Cîștiga și de la clienți, cînd se ducea la ei cu corecturile. PAS, Z. I 255. DLRLC
-
- 3. Fiecare dintre modificările operate pe un text corectat. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Korrektur DEX '09 DEX '98 DN
- correctura DEX '09 DEX '98 MDN '00