2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORECTIV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.

CORECTIV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif.

corectiv, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~e / E: fr correctif] 1 a Care poate corecta (1) ceva sau pe cineva. 2 sn Mijloc sau expresie care îndreaptă o stare de lucruri, ceva spus anterior etc. Si: îndreptare, rectificare.

CORECTIV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. Trebuie să se aducă un corectiv acestei declarații.

CORECTIV s.n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, corectare. ♦ Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. [Cf. fr. correctif].

CORECTIV, -Ă I. adj. care urmărește a corecta. II. s. n. 1. ceea ce îndreaptă ceva; corectare. 2. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci sau a-i modifica acțiunea. (< fr. correctif)

CORECTIV ~e n. Vorbă sau faptă prin care se corectează ceva. /<fr. correctif

*corectív, -ă adj. (mlat. correctivus). Care servește să îndrepte: pedeapsă corectivă. S. n., pl. e. Lucru care îndreaptă: educațiunea e un corectiv al ferocitățiĭ oamenilor. Fig. Expresiune care îmblînzește ceĭa ce e cam violent orĭ vehement într’o scriere saŭ într’o cuvîntare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+corectiv1 adj. m., pl. corectivi; f. corecti, pl. corective

corectiv2 s. n., pl. corective

corectiv adj. m., pl. corectivi; f. sg. corectivă, pl. corective

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORECTIV s. corectură, îndreptare, rectificare, (rar) rectificație. (A adus unele ~e planului inițial.)

Intrare: corectiv (adj.)
corectiv2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corectiv
  • corectivul
  • corectivu‑
  • corecti
  • corectiva
plural
  • corectivi
  • corectivii
  • corective
  • corectivele
genitiv-dativ singular
  • corectiv
  • corectivului
  • corective
  • corectivei
plural
  • corectivi
  • corectivilor
  • corective
  • corectivelor
vocativ singular
plural
Intrare: corectiv (s.n.)
corectiv1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corectiv
  • corectivul
  • corectivu‑
plural
  • corective
  • corectivele
genitiv-dativ singular
  • corectiv
  • corectivului
plural
  • corective
  • corectivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corectiv, corectiadjectiv

  • 1. Care urmărește a corecta. MDN '00
etimologie:

corectiv, corectivesubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce îndreaptă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Trebuie să se aducă un corectiv acestei declarații. DLRLC
    • 1.1. Substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci, sau pentru a-i modifica acțiunea. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.