opțiuni
  • info

5 definiții pentru coreclamant

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORECLAMANT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

CORECLAMANT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

coreclamant, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: co- + reclamant] Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva.

CORECLAMANT, -Ă s.m. și f. Cel care se adresează justiției, împreună cu alții. [< co- + reclamant, după fr. codemandeur].

CORECLAMANT, -Ă s. m. f. cel care se adresează justiției împreună cu altcineva. (< co- + reclamant)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coreclamant s. m., pl. coreclamanți

Intrare: coreclamant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreclamant
  • coreclamantul
  • coreclamantu‑
plural
  • coreclamanți
  • coreclamanții
genitiv-dativ singular
  • coreclamant
  • coreclamantului
plural
  • coreclamanți
  • coreclamanților
vocativ singular
  • coreclamantule
  • coreclamante
plural
  • coreclamanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coreclamant, coreclamanțisubstantiv masculin
coreclamantă, coreclamantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Co- + reclamant MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.