5 definiții pentru coreclamantă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORECLAMANT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.
CORECLAMANT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
coreclamant, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: co- + reclamant] Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORECLAMANT, -Ă s.m. și f. Cel care se adresează justiției, împreună cu alții. [< co- + reclamant, după fr. codemandeur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORECLAMANT, -Ă s. m. f. cel care se adresează justiției împreună cu altcineva. (< co- + reclamant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coreclamantă s. f., pl. coreclamante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
coreclamant, coreclamanțisubstantiv masculin coreclamantă, coreclamantesubstantiv feminin
- 1. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Co- + reclamant MDA2 DEX '09 DEX '98 DN