5 definiții pentru coreclamantă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORECLAMANT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

CORECLAMANT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

coreclamant, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: co- + reclamant] Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva.

CORECLAMANT, -Ă s.m. și f. Cel care se adresează justiției, împreună cu alții. [< co- + reclamant, după fr. codemandeur].

CORECLAMANT, -Ă s. m. f. cel care se adresează justiției împreună cu altcineva. (< co- + reclamant)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coreclamantă s. f., pl. coreclamante

Intrare: coreclamantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreclamantă
  • coreclamanta
plural
  • coreclamante
  • coreclamantele
genitiv-dativ singular
  • coreclamante
  • coreclamantei
plural
  • coreclamante
  • coreclamantelor
vocativ singular
  • coreclamantă
  • coreclamanto
plural
  • coreclamantelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coreclamant, coreclamanțisubstantiv masculin
coreclamantă, coreclamantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Co- + reclamant MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.