5 definiții pentru corealitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corealitate sf [At: DN3 / P: ~re-a~ / Pl: ~tăți / E: co- + realitate] Concept estetic și filozofic care implică ideea simultaneității a două moduri de existență.

COREALITÁTE s. f. Concept estetic și filosofic care implică, în general, ideea simultaneității a două moduri de existență. [Pr.: -re-a-] – Co- + realitate.

COREALITÁTE s. f. Concept estetic și filozofic care implică, în general, ideea simultaneității a două moduri de existență. [Pr.: -re-a-] – Co- + realitate.

COREALITÁTE s.f. (Estet.; fil.) Concept care implică, în general, ideea existenței împreună a două moduri de a fi. [Pron. -re-a-. / < co- + realitate].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corealitáte s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. corealității

Intrare: corealitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corealitate
  • corealitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • corealități
  • corealității
plural
vocativ singular
plural

corealitate

  • 1. Concept estetic și filosofic care implică, în general, ideea simultaneității a două moduri de existență.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie:

  • Co- + realitate
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN