CORCĂ cf. subst. corcan ard. = corb (Păs). 1. – Vlad, munt. (Sd VII 57); Corce fam. 1457 buc. (M Put 87). 2. Corcan din Găgeni (BCI V 219). 3. Corcotă, mold. (Isp IV¹). 4. Corcoiul, N., olt. (Sd VI 504). 5. + -eș: Corcheș (Moț; Ard II 78). 6. Corcoș (ib). 7. -ici, Corchici (17 B I 210). 8. Cf. Corchez (Isp V¹) și Corcoz, T. (Isp IV²; Vr C 63). V. și CURCHE.